miercuri, 31 august 2016

Carasul



CARASUL(Carassius auratus gibelio)

Numiri populare:caras,caras argintiu,caracuda alba,crap-caras(denumire gresita ,nefiind vorba de un hibrid ci de o specie bine definita)argentina,caras-floran etc.
Carasul este un peste de origine nord asiatica ,ce a patruns in Europa initial ca peste de ornament iar apoi a trecut sau a fost introdus in mai toate apele continentale.Multi il confunda cu caracuda avand cateva caracteristici comune ,desi,normal,atinge talii mai mari si are o coloratie diferita .
Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate ,de culoare cenusiu-negricioasa-albastruie,care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii ,apoi argintie curat.Talia maxima ajunge la 40cm.;ca greutate poate atinge usor 3kg.Hrana principala consta din mici organisme vegetale si animale ,pureci de apa ,larve de insecte,viermi,icre de peste etc.
Carasul se reproduce cam in trei rastimpuri ,incepand din aprilie si pana prin august .Nu este o incrucisare intre crap si caracuda ,asa cum s-a crezut multa vreme ,ci este o specie bine definita,
derivata din carasul rosu japonez,de acvariu.Un alt fenomen curios il constituie faptul ca toate exemplarele masurand peste 15cm.sunt femele.Sub aceasta talie se intalnesc si barbatusi in proportie de 50 o/o,dar dupa ce au ajuns in a doua vara a vietii lor ,se produce o transformare a organelor genitale si,din masculi devin femele.La noi pestele se intalneste in mai toate raurile cu un curs lent ,si mai ales in baltile lor de inundatie:Dunare,Prut,Somes,Olt,Mures,lacul Razelm,Tasaul,,in baltile Neajlovului,si ale vaii Mostistei,in lacurile capitalei etc.Pescuitul carasului ofera clipe foarte placute pescarului,mai ales toamna,cand se da foarte bine la undita.Il vom cauta mai ales in baltile si lacurile cu funduri maloase ,in apropierea vegetatiilor-de multe ori printre ierburi-unde traieste aproape in aceleasi biotipuri ca si caracuda.Ca momeli se foloseste rama rosie si,uneori,cocoloasele de mamaliga.O varga subtire,mladioasa,fir si struna de nailon de 20-22/1000,carlig nr.7-8 pentru rama ,9-10 pentru cocoloase de mamaliga si o pluta usoara constituie tot echipamentul ,fiind un pescuit de fund ,plumbul se va acorda cu puterea de plutire a plutei.Muscatura carasului se aseamana cu cea a crapului.Inteparea nu se face decat atunci cand pluta a disparut ,clar,sub apa.Carnea carasului este dulce ,gustoasa,si multi o pretuiesc mai mult decat pe cea de crap.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

sâmbătă, 27 august 2016

Gafa-Sacul de pleava-Rociul-Cosul de nuiele-Juvelnicul



Gafa;Sacul de pleava;Rociul;Cosul de nuiele;Juvelnicul

Gafa-este un instrument pentru taratul pestelui de talie mare ,prins la undita format dintr-un carlig de otel,insurubat la o tija simpla sau telescopica.O folosim prinzand carligul de operculul pestelui si tragandu-l spre noi ,in special la lostrita,stiuca,a caror scoatere la mal ar necesita un minciog prea mare si mult prea greu de manuit.

Sacul de pleava-este un instrument de pescuit ,ridicator,facut dintr-o plasa cu gura intinsa pe jumatate,pe o nuia indoita in semicerc (circa 2,5m)iar cu cealalta jumatate insforata pe o franghie .Plasa se ridica cu o prajina in forma de furca cu doi dinti alungiti,prinsi unul de mijlocul nuielei,celalalt de mijlocul franghiei .Ca momeala se pune un bot de mamaliga.

Rociul-este asemanator unui sac de pleava ,foarte primitiv ca origine la care furca este inlocuita cu o prajina bifurcata la un capat ,legata cu doua sfori intinse intre capetele nuielei si bifurcatiile prajinii.Se pescuieste in ape curgatoare mici ,putin adanci,pescarul plimband sacul pe fundul apei .

Cosul de nuiele-din rachita pe care multi pescari il folosesc in locul sacului.Este foarte bun ,numai ca,fiind mare,rigid,stanjeneste miscarile.


Juvelnicul(horet)-este un sac pentru pastrat pestele viu .Acesta se confectioneaza din plase de bumbac impletite in sase .montate pe 2-4 cercuride metal inoxidabil .Prin deschizatura capatului de sus se da drumul pestelui in juvelnicul asezat in apa in pozitia verticala si legat cu un snur de o nuia sau de o ramura infipta in mal

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Minciogul



Minciogul

Minciogul(ciorpac,meredeu).Numai pestii mici ii putem scoate pe mal prinputerea unditei.Daca pestele este prea mare,incercand sa-l avantam din undita pe mal,riscam sa-l pierdem si pe deasupra,
sa ne rupa si uneltele.Cei ce spera sa prinda pesti ce sa cantareasca mai mult de jumatate de kilogram cu greu se poate lipsi de minciog,plasa cu maner,la gura caruia aducem pestele istovit si cu care apoi il scoatem pe mal.E adevarat ca
nu este placut sa mai porti cu tine inca o unealta,destul de mare,insa avand-o la indemana ,ce bucuros vei fi cand se va ingreuna cu multi pesti.De altfel cu un minciog atarnat la spate ,de un belciug prevazut la cureaua rucsacului sau la centura,
ne obisnuim repede ,incat in scurt timp nici nu-l mai simtim.Se gasesc mincioguri de diferite forme,unele alcatuite in asa fel ,incat sa se poata inchide ,tocmai pentru a nu ne deranja prea mult .Minciogul este o plasa din sfoara de canepa sau bumbac ,rezistenta,cu ochiurile de la gura insirate pe o rama cu diametrul de 35-40cm care este fixata la capatul unui maner.
Manerul facut din lemn usor ,de exemplu bambus ,sau din orice metal usor -aluminiu-are o lungime de 60-80cm .Pescarii,carora le place sa pescuiasca umbland prin apa ,ii vor pune minciogului un maner mai tare si mai lung(1,5m) folosindu-l si ca toiag ,foarte necesar mai ales pe o albie alunecoasa .Oricine isi poate confectiona un minciog bun .Cu putina indemanare ,pescarul isi poate face singur unul cu o incheietura ce-i va ingadui sa-l stranga ,atunci cand nu se sprijina pe el


Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

miercuri, 24 august 2016

Plumbul pentru pescuit



Plumbul pentru pescuit


In toate modalitatile de pescuit in care se cauta pestele aproape de albie ,pentru ca momeala sa se scufunde ,sfoara sau struna si uneori ,chiar nada trebuie sa fie ingreuiate.Nu vom intrebuinta greutatea la pescuitul la suprafata sau intre doua ape unde folosim ca momeala musca artificiala si insectele naturale.Marimea ei difera dupa metoda de pescuit ,dupa greutatea momelii si in functie de puterea curentului apei .De asemenea si forma plumbilor difera .Pescarii se straduiesc sa gaseasca o forma care sa impiedice plumbul sa se agate de radacini,pietre,etc.pricina multor neplaceri.Mai obisnuit este plumbul tip alica sferica.Dupa imprejurari,se itrebuinteaza toate marimile de plumb ,incepand de la alicele mici,cu diametrul de 2 mm ,pana la posurile mari ,care ajung sa aiba un diametru de 1cm .De obicei alicele sunt fixate de struna lasandu-se deasupra momelii o portiune libera ,de cel putin 30cm din lungimea strunei .Plumbii se pot fixa in doua feluri .Unii ,care sunt crapati pana la jumatatea lor ,ii fixam introducand struna in crapatura si strangand apoi cu un cleste ,pana se prind

.Numai ca de multe ori ,deterioram struna ,si o facem sa se rupa usor .De acea sunt mai bune alicele perforate.Ca sa nu joace de-a lungul strunei ,acestea vor fi fixate printr-un nod.Pentru ca plumbul perforat sa ramana la locul unde-l punem ,adica exact in mijlocul strunei si sa-l putem desface cu usurinta pentru a-l muta sau schimba este mai potrivita fixarea cu nod.In felul acesta se pastreaza si struna intacta.Strangand nodul din cele doua parti ale strunei,plumbul se fixeaza exact unde vrem.Plumbul sferic se agata foarte usor si odata prins de vreo radacina sau piatra ,cu greu se mai desprinde.De acea sunt mai buni plumbii lunguieti”olivele”perforate in lungul lor .Se mai intrebuinteaza si sarma de plumb ,infasurat in jurul strunei .Este usor de manuit ,rupem din ea cat ne trebuie ,dar roade struna.Mai bune sunt placile subtiri de plumb ,in pachetele din care rupem atat cat avem nevoie si le infasuram in jurul strunei.La pescuitul cu pluta a pestilor mici (rosioara,babusca,platica etc.)mai ales in apele line ,statatoare este mai bine sa fixam pe struna mai multi plumbi mici ,decat unul singur prea mare.Vom insira alicele necesare ,la o distanta de 4-5cm una de alta ,asezand spre sfoara pe cele mai mari si spre carlig pe cele mai mici.Cand pescuim la fundul apei (crap,caras,somn,mreana,etc.) plumbul trebuie sa fie mobil,adica sa alunce usor de-a lungul strunei.In acest caz plumbul va avea un tunel larg ,prin care trece struna;la 30cm mai sus de carlig se fixeaza o piedica (o alica fixata de fir) menita sa limiteze alunecarea plumbului spre carlig .In cazul lanseului(pescuitul aruncat) unde cate odata lingura trebuie ingreunata ,spre a putea arunca mai departe se foloseste plumbul “excentric” cu vartejuri la capete .Pescarul va avea intotdeauna cu sine ,intr-o cutiuta plumbi de diferite marimi ,ca sa-l poata alege pe cel mai potrivit si cu tipul de apa(curgatoare,statatoare) si cu felul momelii



Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

marți, 23 august 2016

Carligul


Carligul
Este partea cea mai importanta a unditei si una din cele mai vechi inventii ale omenirii.Stramosii nostrii isi procurau o buna parte din hrana necesara pescuind cu carlige rudimentrae,pe care si le faceau din bucati de corn ,din oase sau din tepii pestilor.

Se poate pescui chiar daca lipsesc unele parti si accesorii ale unditei;fara carlig insa ,nu exista undita!Inainte de toate ,pescarul trebuie sa aiba carlige foarte bune.Toate celelalte parti ale unditei pot sa nu fie de calitate superioara ,insa carligul trebuie sa fie perfect.Exista carlige simple,(cu un singur varf) duble si triple.L acarligul simplu deosebim urmatoarele parti:varful,curbura,bratul,limba sau spinul .

La capatul bratului exista un ochi ,fie o paleta pentru legarea strunei.Uneori bratul se sfarseste cu o portiune neteda.Proportia dintre lungimea varfului si lungimea bratului variaza foarte mult de la un tip la altul.La unele carlige ,varful ajunge pana dincolo de mijlocul bratului.Carligele cu brat scurt nu s-au dovedit bune ;ori cum vom lega struna ,carligul se deplaseaza din linia strunei,si face cot la punctul de legatura si in consecinta,cand pescarul “raspunde”pestelui(ii da “lovitura de intepare”),varful nu se infige.Mai ales la pescuitul care foloseste drept momeala rama,bratul trebuie sa fie mai lung ,pentru ca nada sa poata fi trasa in lungul lui.Lungimea varfului carligelor normale trebuie sa reprezinte cam o treime din marimea lor totala.O alta descoperire se refera la forma,la deschiderea dintre varf si brat .Unele carlige au varful paralel cu bratul ,altele il au usor adus inspre brat ,iar altele il au ,dimpotriva,mult departe de brat,largind deschizatura.De preferat sunt cele cu bratul si varful paralele ,cu o foarte usoara curbura in afara varfului.Cele mai des folosite la pescuitul in apele de munte sunt carligele cu ochi in capatul bratului,iar la ses cele cu paleta in capul bratului.
Legarea strunei se face cu mai multa usurinta .La pescuitul cu musca artificiala ,foarte bune par a fi cele cu ochi ,deoarece ingaduie dezlegarea usoara a carligului de pe struna ,lucru pe care pescarul este nevoit sa-l faca ori de cate ori trebuie sa inlocuiasca o musculita cu alta .Carligele cu paleta prezinta avantajul ca legatura dintre ele si struna este mai stabila,bratul e in prelungire si ramane mereu in prelungirea strunei iar lovitura de intepare este mai directa .Ori ce forma ar avea carligul trebuie sa aiba varful foarte ascutit .De acest fapt depinde ,rezultatul pescuitului.



Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

luni, 22 august 2016

Pluta




Pluta

La pescuitul stationar,cand momeala cu care amagim pestele trebuie sa ramana la o anumita distanta de fundul apei ,cel mai adecvat accesoriu este pluta .Fixata pe sfoara ea tine carligul cu nada la
adancimea dirita ,iar prin tresaririle si scufundarea ei va instinta pescarul despre cele ce se intampla acolo jos ,unde ochiul lui nu poate sa patrunda ,si ii va indica clipa cand trebuie
“sa intepe”.La pescuitul fara pluta ,aceste semne se transmit prin struna,sfoara,varga,pana la mana pescarului.In perioada sa de ucenicie ,cel ce practica un atare tip de pescuit va sta cu privirea atintita asupra plutei si cu timpul ,va sti cu precizie,dupa miscarile ei ,ce specie de peste este acela care incearca,cam ce marime poate sa aiba si ce face el acolo ,in adancul apei.Cu ani in urma se foloseau plute rudimentare ,facute mai ales din dopuri .Greoaie,vizibile,adeseori speriau pestii .Pescarul incepator face de obicei primi pasi avand in mana o undita cu pluta.Pescuind cu pluta se va obisnui sa aprecieze adancimea apei si sa manuieasca undita fara sa o agate de toate radacinile si crengile din apa.Pluta trebuie sa fie cat mai putin vizibila ,sa se tina deasupra apei in pozitie corecta si in acelasi timp sa fie atat de usoara ,incat pestele ce incearca momeala sa nu simta o rezistenta care sa-l sperie.
Este necesar sa poata fi mutata cu usurinta pe sfoara fie mai sus fie mai jos.Dar cel mai insemnat lucru de care trebuie sa tinem seama ,atunci cand alegem o pluta cu un scop anume ,este echilibrarea ,mai bine zis cumpanirea plumbului si momelii cu puterea de sustinere a plutei pe apa.Aici rolul important il joaca este volumul plutei si materialul din care este confectionata.Materialul din care se poate face pluta pescareasca sunt:lemn,trestie,cotor de pana ,aluminiu,celuloid,tepi de arici,si chiar sticla.Ea va trebui sa fie prelunga ,subtire,sa se asemene cu un gatej ,sau cu orice alt lucru asemanator ,care pluteste de obicei pe apa.Putem sa ne facem plute foarte bune si singuri.Oricat de rudimentara ar parea ,una din cele mai bune plute este cea facuta din varful uscat al coceanului de porimb ,avand grija sa fie de grosimea degetului mic si sa aiba o lungime de 8-10cm .La capete ii potrivim doua inele de cauciuc ,bine stranse.Sfoara trece pe sub aceste inele ,fixeaza pluta ,care poate sa fie deplasata cu usurinta ,in jos sau in sus ,dupa adancimea unde vrem sa pescuim.Plute bune se pot face si din cotorul gros al penelor din aripa gastei ,lebedei,cocorului,curcanului,sau dropiei.Le taiem in lungime potrivita(8-10cm) fara a vatama capatul de la radacina penei ,si le curatam toti fulgii .La extremitatea de
unde am taiat cotorul fixam un mic inel din sarma subtire ,in prelungirea penei ,iar pe celalat capat aplicam un inel de cauciuc .Sarma va trece pe sub inelul de cauciuc ,apoi prin cel de sarma ,de aici atarna struna.Nu este ingaduit ca pluta sa fie lasata sa pluteasca pe oglinda apei,asa cum gresit procedeaza multi pescari;cam doua treimi din ea trebuie sa fie scufundata in apa .Altfel pestele care prinde momeala si da sa plece cu ea spre adanc ,simtind o rezistenta prea mare ii da drumul.


Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

duminică, 21 august 2016

Partida de pescuit pe raul Mures la Burjuc -Jud. Hunedoara




Partida de pescuit pe raul Mures la Burjuc (Jud. Hunedoara )

Timpul admirabil pentru pescuit.Aventura pescareasca a inceput in data de 16 August ora 13 30 si s-a incheiat in
data de 17 August 2016 ora 14 00. Pe timpul noptii a fost destul de frig,fapt ce a facut sa nu am trasaturi,iar despre capturi nici nu a putut fi vorba.Aventura pescareasca s-a terminat totusi cu 5 pesti prinsi (3 mrene si 2 somotei)
Solunar in data de 16 08-activitate normala
Solunar in data de 17 08-activitate slaba
O prblema destul de importanta a fost fluctatia permanenta a nivelului apei.Datorita carui fapt pestii au refuzat sa se hraneasca.














Ghe ,, Sixray ,, NICA

marți, 16 august 2016

Struna (Naylon)



Reusita pescuitului depinde in cea mai mare masura de faptul ca pestele ,care isi cauta hrana ,sa nu observe ca momeala ce i-o intindem are ceva neobisnuit si mai ales ca are o prelungire;sfoara De aici staruinta pescarilor ca macar acea parte a sforii ,ce se scufunda sau pluteste ,sa fie cat mai putin vizibila .De acea la capatul sforii se leaga “struna”;un fir facut dintr-un material mult mai subtire si mult mai putin vizibil ;exista strune facute din diferite materiale.Pescarii batrani folosesc inca firul alb,din coada de cal .Cu toate progresele facute in negocierea altor tipuri dr strune ,nu s-a ajuns ca aceasta sa aiba insusirea celei de par de cal ,aceea de a fi aproape invizibila in apa.Totusi acest fel de struna nu mai este folosit decat rareori ,deoarece este mai putin rezistenta decat celelalte si pentru ca putini pescari si-o pot procura si confectiona .Pana in anii ultimului razboi mondial ,pescarii foloseau fire de matase la confectionarea strunelor de undita.Aceste produse foarte cautate ,au ramas de domeniul trecutului.
*Fir (crin) de Florenta-extras din punga serigena a viermilor de matase ,in momentul cand acesta este pe deplin dezvoltat si pe punctul de a-si face gogoasa .Firele lungi de 25-40m ,sunt prelucrate dupa anumite procedee ,trefilate si sortate pe grosimi si calitati.
*Fir japonez sau guta -de unde a ramas si astazi denumirea de “guta”;pe care o folosesc pescarii cand vorbesc de firele de pescuit -se obtin din fibre de gogosi de matase ,amalgamate si intarite in formol.Foarte rigide cand sunt uscate ,trebuie umezite cu una-doua ore inainte de a le lega ,spre a deveni suple.
*Fir de naylon-fir foarte rezistent ,elastic,suplu,si care a inlocuit definitiv firele de matase .El are avantajul ca se gaseste la toate in toate magazinele cu articole de sport ,in orice lungime si grosime ,nu se inoada atat de usor ca firul de Florenta,nu are nevoie de umezire inainte de intrebuintare.In diverse metode de pescuit -in afara de cea cu musca artificiala ,in care se foloseste numai ca si struna -naylonul inlocuieste si sfoara de matase ,putandu-se infasura direct pe mulineta.Dezavantajele lui sunt urmatoarele:este foarte inflamabil,arde integral si cu mare repeziciune ;locul unde s-a produs un nod devine punct nevralgic la rupere,astfel ca trebuie mereu verificat iar nodurile trebuie desfacute cu rabdare ,cu ajutorul unui ac cu varful bont;in cele mai dese cazuri este bine sa inlocuim complet intreaga struna pe care s-au facut noduri.Firele de naylon se gasesc in bobine mici de 10 si 25m si in mosoare de 50-100-200m.La cumparare trebuie sa ne convingem de supletea lor .Un fir prea rigid este inapt pentru pescuitul cu naluci,dupa cum un fir de naylon prea elastic nu este recomandabil ;el ia forma tamburului mulinetei pe care este infasurat.L afiecare lansare vom vedea naluca pornind si tragand dupa ea un fir spiral ,ceea ce va avea ca rezultat o lansare scurta si imprecisa.Rezistenta firelor de naylon difera dupa grosimea lor si variaza dupa marca lor de fabricatie.In medie firele de naylon de calitate buna trebuie sa aiba ca rezistenta valorile de mai jos:
Grosimea firului(sutimi de mm)——-Rezistenta (kg)
10/100————————————– 0kg 500
12/100————————————– 0kg 650
14/100————————————– 0kg 850
16/100————————————– 1kg
18/100 ————————————- 1kg 200
20/100 ————————————-1kg 400
22/100————————————–1kg 650
24/100 ————————————-2kg
26/100 ———————————— 2kg 350
28/100 ———————————— 2kg 700
30/100————————————- 3kg
32/100 ————————————-3kg 300
35/100————————————- 3kg 800
40/100 ———————————— 4kg 800
45/100————————————- 5kg 800
50/100————————————- 7kg
60/100————————————- 9kg
70/100————————————- 14kg
80/100————————————- 20kg
100/100 ———————————–33kg

Asupra culorilor firelor din care se confectioneaza strunele au existat intotdeauna discutii intre pescari.Sa stabilit ca un fir de culoare alba sau usor albastruie este cu mult mai invizibila in apa decat cele de alte culori.Toate tipurile de strune se uzeaza mai repede decat ar crede pescarii.Prin frecarea de pamant,de pietre,prin indoire,noduri,etc.,struna se deterioreaza si plesneste.De acea trebuie controlata des ,chiar de mai multe ori in decursul unei partide de pescuit,iar partea deteriorata ,sau chiar toata ,trebuie inlocuita imediat.La unditele pentru pestii care au dintii ascutiti ,se monteaza strune din sarma galvanizata sau din otel.Lungimea strunei variaza dupa felul pescuitului.In general trebuie sa ne straduim ca in apa sau pe suprafata ei ,struna sa aiba cat mai putin din lungimea sforii.La pescuitul cu pluta ,cand folosim ca momeala rama ,de obicei ajunge o struna de 40-60cm .Struna lunga se cere numai la pescuitul cu musaca artificiala .In acest caz ea va fi de 2-3m ,dar nu mai lunga decat distanta dintre varful vergii si inelul de langa maner ,pentru ca la deplasarile din loc in loc,nu se va mai putea intinde paralel cu varga ,deoarece nodul din capat nu trece prin inelul din varful vergii ,iar struna se va agata la fiecare pas,Cand vrem sa facem o struna mai lunga ,vom alege fire de diferite grosimi ,pe care sa le putem aseza in asa fel ,incat spre sfoara ,struna sa fie mai groasa ,iar spre carlig din ce in ce mai subtire.Procedeul prezinta doua avantaje ,in partea de care se apropie mai mult pestele ,struna este mai subtire si deci mai putin vizibila ;apoi intr-o lupta prea grea ,struna nu poate rezusta ,sau daca se agat carligul in vreo radacina de unde nu-l mai putem scoate ,si trebuie sa fortam si sa rupem struna ,ruptura se va produce in partea mai putin rezistenta,de la capat,pierzand astfel numai aceasta parte a strunei.De exemplu pentru a lega o struna de pastravi -la pescuitul cu muste artificiale-lunga de 2,5m ,vom alege si vom lega doua fire da naylon de grosimi diferite de pida:spre carlig un fir de 16-18/100 de 1,3m lungime,iar spre sfoara un alt fir de aceiasi lungime ,gros de 18-20/100.Atunci cand legam intre doua fire de naylon -mai ales dintre cele subtiri-sau cand legam firul la carlig ,este bine sa facem dinainte,la capatul fiecarui fir ,un nod simplu bine strans ,astfel ca firele fiind foarte netede si lustruite ,aluneca usor si se desprind din nod.Nodul cel mai simplu de facut si in acelasi timp cel mai bun ,cu care legam laolalta firele unei strune este “nodul dublu”.Intinzand pana la capat firele ramase lungi ,cele doua noduri se apropie ,se alatura,formand unul singur.Tractiunea pe care o va exercita pestele nu va face decat sa stranga si mai mult legatura.Pescuind cu musca artificiala ,aplicam pe struna doua,trei sau chiar patru carlige .Cum vom confectiona o struna pentru mai multe musculite?Unul dintre carlige va fi legat in capatul strunei,iar celelalte pe niste fire ,lungi de cate 10-12cm ,atasate de-a lungul strunei,la o distanta de 50-70cm unul de celalalt ,deoarece pot salta pe suprafata apei ,firele scurte sunt denumite “saltatori”.Unora dintre pescari le place sa aiba mai multe artificiale gata legate pe saltatori si asa le vor atasa la struna,iar cand vor dori sa schimbe musca ,o vor desface cu saltatoare cu tot .Altii prefera struna cu saltatorile pe ea ,legand in varful acestora mustele ,pe care le pastreaza fara fir.Cand isi va pregati struna ,intr-un fel va proceda pescarul din primul caz si in alt fel cel din al doilea.


Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarui sportiv”

duminică, 14 august 2016

Mulineta


Mulineta-cuvant de origine franceza ce denumeste un mecanism care se adapteaza vergilor de pescuit si pe al carui mosor (tambur) se infasoara sfoara ,putand lungii sau scurta aruncarile ,dupa cerintele aparute la un momendat.Marea utilitate a mulinetei se vadeste insa in pescuitul cu musca artificiala si mai ales in lanseu (pescuitul aruncat) unde aruncarea nalucilor la distanta ,precum si readucerea lor prin apa ,nu s-ar putea face fara ajutorul acestui mecanism,atat de necesar pescarului.In toate metodele de pescuit este nevoie de o mulineta atasata la varga.Ea este de neanlocuit si prntru ajutorul pe care-l da pescarului in lupta lui cu pestele ce s-a prins in carlig -partea cea mai pasionanta si plina de peripetii a mestesugului pescaresc.Mulinetele sunt fabricate dupa diferite sisteme ,potrivit felului de pescuit,incepand de la unele simple pana la adevarate masinarii ingenioase si complicate.Exista mai multe tipuri .
*Mulineta simpla aduna sfoara in ritmul de invartire a manivelei(se foloseste mai ales in pescuitul stationar,si la cel cu musca artificiala
*Mulineta”multiplicator” pentru o invartire a manivelei corespund trei-patru tururi ale tamburului de bobinare a sforii

*Mulineta cu tambur fix sau cu bobina stationara
Ultimele doua tipuri sant intrebuintate in mod special la pescuitul cu naluci.Mulinetele sunt confectionate din arama,otel,aluminiu,bachelita,lemn de nuc etc.Marimea lor este diferita si variaza in functie de tipul mecanismului.
Mulineta simpla
Este tipul pe care-l vom intrebuinta in pescuitul stationar precum si la  pescuitul cu musca artificiala .Ea trebuie sa aiba un diametru de 7-10cm pentru a recupera repede sfoara desfasurata ;sa fie ingusta 2-3cm ,astfel ca spirele sa se aseze pe bobina cat mai regulat si sa aiba o frana .Fie frana fie cricul -depinde ce tip de mulineta avem-nu lasa bobina sa se invarteasca decat sub efectul tractiunii exercitate de pescar sau de peste.
Mulineta multiplicator-are un principiu de functionare aproape asemanator cu mulineta simpla ,cu deosebirea ca infasoara sfoara mai rapid ,datorita unui angrenaj special;unei singure invartiri de manivela  ii corespund mai multe rotiri ale tamburului lLa majoritatea modelelor de asemenea tip .tamburul este mai lung ,primind pe el pana la 100m de fir-uneori chiar mai mult.Unele din asemenea mulinete ,mai perfectionate sunt prevazute cu un depanator care in timpul reanfasurarii sforii distribuie uniform firul de-a lungul tamburului,asezandu-l in spire regulate.Modelul se numeste mulineta multiplicator cu depanator .Altele au in plus un un dispozitiv de control autonom al desfasurarii firului de pe bobina ,armonizand viteza de rotire a tamburului cu viteza de tractiune a nalucii.Printr-o astfel de franare a tamburului se inlatura incalcirea firului pe mulineta ,motiv pentru care dispozitivul de franare mai poarta si denumirea de “antiperuca”

Mulineta cu tambur fix sau cu bobina stationara este cel mai modern.tamburul mulinetei nu se invarteste nici la eliberarea firului nici la recuperarea lui.Spre deosebire de celelalte mulinete ,tamburul acesteia are axul paralel cu varga.Partile componente:
-Tamburul are forma unui mosor pe care se infasoara firul de naylon.Actionat de manivela mulinetei are o mica miscare inainte si inapoi ,in sensul axului sau.In momentul lansarii naluca pleaca spre tinta ,tragand dupa sine firul ,care aluneca peste marginea bobinei
-Pick-up-ul .Ceea ce intradevar se intr-adevar se invarteste la aceasta mulineta este carcasa ,o capsula metalica in care -atunci cand invartim manivela -tamburul intra si iese in permanenta lui miscare de dute-vino,pe care o face in lungul axului.Pe aceasta capsula este prins un brat metalic in forma de toarta de cos,numit pick-up .Pick-up-ul se invarteste in jurul tamburlui impreuna cu carcasa de care este atasat ,prinzand firul si asezandu-l ,spira langa spira ,ordonat,pe tambur.
-Frana-in partea de sus a tamburului ,o rozeta cu mai multe aripioare (frana de fir a mulinetei) Din momentul cand se simte agatat ,pestele incepe sa se zbata ,sa se apere cu indignare,el trage cu furie de firul strunei spre a-si recapata libertatea .La celelalte mulinete ,cand pestele trage prea tare ,pescarul desfasoara cu mana din mulineta lungimea de fir necesara ,astfel ca pestele sa nu-i rupa sculele.La mulineta cu tambur fix ,eliberarea firului se realizeaza automat datorita franei.Sub puterea tractiunii crescande a pestelui ,tamburul-care numai in acest caz se roteste in jurul axului sau -incepe sa elibereze treptat firul.Demarajul sau tractiunile pestelui sunt astfel stopate de opozitia franei ;pe masura ce pestele oboseste ,vom relua miscarea de recuperare a firului.Cu ajutorul rozetei cu aripioare putem regla dinainte frana ,dupa grosimea si rezistenta firului ce-l folosim .Majoritatea mulinetelor cu tambur fix sunt prevazute cu un dispozitiv prin care se poate bloca invartirea manivelei .Aceasta frana numita frana de manivela isi are rostul ei atunci cand trebuie sa avem o mana libera spre a manui gafa sau minciogul .Oricare ar fi tipul de mulineta ,ea are un picior prin care se fixeaza de varga.Locul pe maneru vergii ,variaza de la o metoda de pescuit la alta.
-la pescuitul sedentar -cu plumb sau cu pluta -cand mulineta are o frana buna se fixeaza pe varga inaintea locului unde se tine mana ;altii il fixeaza inapoia mainii ,spre a putea apuca apuca sfoara intre palma si varga
-la pescuitul cu musca artificiala ,ea va fi situata numai inapoia manii ,spre coada maneruli(talon)
-la lanseu numai inaintea mainii
Lucrand cu mulineta cu tambur fix ,aceasta se fixeaza de varga ,exact dedesuptul locului de unde apucam manerul.


Sursa:’Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

sâmbătă, 13 august 2016

Varga (Lanseta)




Lungimea vergii variaza in functie de tipul de pescuit.Cele mai scurte sunt intrebuintate la pescuitul cu naluca.Au o lungime de 1,50-2,40m,cum sunt lansetele pentru o singura mana.Cele mai lungi sunt vergile utilizate la pescuitul stationar si la pescuitul”pipait”.Ele ajung pana la o lungime de 4,5m,chiar si 6m.Exista tendinta de a se renunta la vergile prea lungi,care atingeau si 7m,fiind incomode .Cea pentru pescuitul cu musca artificiala are lungimea intre 2,40 si 3,10m .O varga de 3m o putem socoti potrivita pentru toate tipurile de pescuit ,pentru aproape toti pestii si toate apele.Daca de pilda un pescar locuieste in preajma unei ape cu crapi foarte mari ,ori uneia cu mrene ,de asemenea foarte mari ,si va dori sa pescuiasca numai acest fel de peste ,isi va cauta o varga mai lunga de 4-5m .Pescarul incepator ,daca are o varga buna ,cu o lungime de 3m va pescui bine si cu pluta,si cu musca artificiala ,si chiar si cu naluci mai mici.Este firesc ca greutatea ei sa fie direct proportionala cu lungimea si
grosimea.Daca este prea grea oboseste mana ,iar pescuitul va deveni un adevarat chin.Ne vom stradui sa avem una cat mai usoara.O varga obisnuita ,lunga de 3m va avea,fara mulineta ,cel mult 180-22og.La pescuitul stationar ,unde nu ne miscam mult,iar mana”’se odihneste” este acceptabila si o varga ceva mai grea.Cu o varga de 3m ,avand o greutate de 200g ,un pescar indemanatic struneste si scoate la mal un peste de 6-8kg.La nevoie putem sa ne folosim si de o varga facuta prin mijloace proprii.Pentru pestii mici pana la 1kg,va tine chiar si o trestie de balta,groasa taiata de sub apa.Este lunga,mladioasa,usoara dar se rupe repede .Mai bune sunt vergile din lemn de alun .Cautand cu rabdare ,in paduri sau cranguri ,gasim nuiele de alun ,frumoase,drepte ,lungi de 3-4m .Pescarii isi fac provizii de vergi de alun ,toamna ori iarna ,pana la inmugurire ,cand circulatia sevei este mai redusa ,altfel lemnul se rupe mult mai usor.Le cojesc ,le pun la uscat ,iar varful il trec prin flacara ,sustinand ca se caleste si devine mai rezistent.Nu este greu si nici costisitor ,ca pescarul sa-si faca o provizie de 8-10 vergi care sa-i ajunga un an intreg.Chiar daca mai rupe din ele.
Varga ce corespunde standardelor uzuale are o lungime de 3m si se compune din trei parti.La vergile obisnuite dispozitivul pentru prinderea mulinetei ,numit portmulineta este asezat sub maner .La vergile pentru aruncarea nalucilor (lansete)mulineta se aseaza pe maner sau in fata lui.De-a lungul vergii la intervale egale sunt legate inelele ce conduc sfoara (naylonul),
iar in varful vergii un inel slefuit care sa previna uzura sforii ce aluneca necontenit prin el.Imbinarea elementelor vergii se face prin teci numite mufe si ele de diferite tipuri.Varga pe care o folosim in mod obisnuit ,in diferite tipuri de pescuit ,nu trebuie sa fie nici prea rigida ,nici prea elastica.Ele sant gandite si realizate intotdeauna dupa un plan bine definit.Unele sa fie mai puternice,altele mai rapide,iar altele facute pentru actiuni mai “moi”,sunt mladioase.Varga trebuie sa fie bine echilibrata ,altfel oboseste bratul.De pilda pentru pescuitul cu musca artificiala ,este bine echilibrata daca sta perfect orizontal (in cumpana)cand-cu mulineta pe ea-o sprijinim ,pe locul unde se termina manerul ,de dunga mainii.

Sursa:”Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv”

Uneltele pescarului




Ca sa pescuiesti nu-ti trebuie unelte prea costisitoare,iar pescarul incepator are nevoie initial,doar de un echipament simplu si ieftin,pe care si-l va completa ,diversifica si imbogati treptat.Care sunt uneltele de baza ale pescarului?Inainte de toate “arma” pescarului ,undita,cu partile principale din care este alcatuita :carlig,sfoara,struna,varga.Accesorii:mulineta. plumb,pluta,etc.

Sursa:”Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv”

joi, 11 august 2016

Pastravul


PASTRAVUL(Salmo trutta furio)

Numiri populare:pastrav de munte,pastrau,pastrug,patatul
Pare de prisos sa mai descriem acest peste al apelor noastre de munte.Nimeni nu-l va putea confunda vazandu-i punctele rosii de pe flancuri..Daca avem in mana un peste care pe spate,intre inotatoarea dorsala si coada,mai are o inotatoare mica ,moale fara tepi ,stim ca face parte din familia salmonizilor.Din aceasta familie de pesti rapitori nu traiesc in apele noastre decat trei specii:lostrita,pastravul,si lipanul..Lostrita nu ne poate incurca.De altfel,chiar apele ce indica daca pestele este pastrav sau lipan,care dupa cum vom vedea ,are particularitatile lui,dupa care il putem deosebi ,de la prima vedere,de varul "cu ochi de paun".Ne va mira varietatea de culori a pastravului.Aproape ca nu intalnim doua exemplare la fel,nici in ceea ce priveste coloritul ,in general,si nici in ceea ce priveste multimea si marimea punctelor rosii.Unii sunt deschisi ,verzui-albastrui pe spinare,argintii pe flancuri,altii sunt cafenii pe spinare,cu coastele marmorate,aurii si cu burta alba;din bulboanele umbrite scoatem adeseori pastravi negri,cu puncte de un rosu aprins.Culoarea lor este influentata de mediul inconjurator.Daca pastravul isi muta salasul,culoarea i se schimba chiar intr-o singura zi.Pastravii care traiesc in locuri umbroase ,sub stanci ,in apele umbrite de padurile de brazi ,au nuante mohorate.Cel mai raspandit si cunoscut de toata lumea este pastravul comun.In unele ape intalnim ,mai rar fantanelul(Salvelinus fontinalis),cu un colorit mai frumos ,si "veneticul"sau "pastravul-curcubeu"(Salmo gairdneri irideus),cu puncte negre mici,in loc de rosii.Pescuitul lor nu difera de cel al pastravului comun.Pastravul nostru lasat sa imbatraneasca si avand hrana din belsug,ajunge uneori la marimi pe care nici nu le banui .In lacurile noastre de munte au fost prinse exemplare cu o greutate de 4kg.si o lungime de 70cm.Desigur,raritati!Pastravul de o jumatate de kilogram este socotit bun ,iar cel de 1 kg,,foarte frumos.Potrivit legii ,suntem datori sa eliberam imediat pastravul prins daca nu are o lungime de 20 cm.Apele caracteristice pastravului sunt cele din munti ,reci,clare,involburate.Ii trebuie o apa cu mult oxigen ,alimentata de izvoare reci,si cu fundul pietros.In apele calde ,line,neaerisite de cascade nu poate trai.In apele de la altitudini mai mari ,din apropierea izvoarelor ,este singurul stapan. Aici mai intalnim rar zglavoaca si boisteanul,care constituie o hrana buna pentru pastravi.Pe masura ce apa coboara ,pe langa el apare lipanul,pana ce pastravul dispare cu totul Datorita despartiturilor ,apele sunt expuse soarelui pana aproape de izvoare si se incalzesc ,iar pastravul a inceput sa urce tot mai susul apei,
iar lipanul se trage pe urma lui,in locuri in care inainte lipsea.In unele iezere de munte ,pastravul isi gaseste de asemenea conditii bune de trai,aici existand exemplare destul de mari.La noi in tara traieste in paraiele alpine din masivul Retezat ,Fagaras,muntii Cibinului,Bucegi;in afluentii superiori ai raului Buzau,in ai Bistritei,(Dorna,Neagra,Barnar,Borca,Tarcau);spre izvoarele Somesului ,in Aries si afluentii sai,pe afluentii superiori ai Muresului;in Siret pana la Lucavat,in raul Moldova;in Suceava pana la Facau;in afluentii Viseului etc.Zona lui de intindere este cunoscuta sub numele de "zona pastravului".Exemplarele cele mai mari le vom gasi in unele lacuri montane :Bucura,Gemena,Zanoaga(masivul Retezat),in lacul Galcescu,la obarsia Lotrului si in Lacul Rosu(Gurghiu)In apele pe care le populeaza exista -in functie de vreme ,de orele din zi si toanele lui-aproape pretutindeni de-a lungul raului ,fiecare pastrav isi are locul lui de panda si de odihna;cei mari au locurile cele mai bune ,cei mici trebuie sa se multumeasca cu celelalte.Sub stanci,in cuptoarele de sub maluri ,sub bolovanii din mijlocul raului ,la radacina copacilor crescuti sub bolovanii din mijlocul raului ,la radacina la care se intoarce si pe careil apara impotriva altui pastrav ce ar voi sa i-l ia.De aici pandeste ce aduce apa si se arunca sa apuce hrana care trece prin apropiere .Apoi iese sa vaneze in larg ,in suvoaie,uneori in apa mica,care abia ii acopera spatele.De obicei nu iese in larg pana nu rasare soarele ,care dezmorteste insectele ,hrana sa de capetenie.Pe vreme calduroasa se retrage in locurile umbrite sau sta ca adormit in bulboanele cu apa lina ,ca spre seara sa porneasca din nou la vanatoare.In zilele de vara cu cerul inorat si dupa ploi scurte ,ce adece hrana imbelsugata ,pastavul vaneaza si ziua intreaga.Fiind un rapitor ,hrana lui o constituie fluturii,larvele,viermii,cosasii,crustaceii ,pestisorii.Nu-si cruta nici proprii puieti .
Perioada de bataie incepe pe la mijlocul lui octombrie si dureaza pana in decembrie ,icrele se clocesc incet ,in apa cea mai rece ,iar puietii ies prin februarie-martie.Cu undita-singurul fel admis pentru prinderea pastravului -se pescuieste in mai multe feluri.
a)Cea mai potrivita metoda de a pescui este aceea cu rama.Multi pescari o combat ,sustinand sa fie chiar interzisa ,fiindca este nesportiva si distrugatoare.Fara indoiala ca pescarul ce vrea sa faca din pescuitul pastravilor cea mai placuta distractie nu va da cu rama.Totusi,pentru incepatori ,si intr-o apa sau locurile unde nu se poate pescui altfel,nu se poate evita utilizarea metodei.Pescarul pe masura ce va inainta in maiestrie ,va parasi trepta,singur,metoda si nu o va mai folosi decat rareori.Nu trebuie sa fi un maestru al pescuitului ca sa prinzi pastravi cu rama,intr-o apa tulbure ,de obicei mananca bine pe apa crescuta ,care a sapat in mal si ii aduce hrana abundenta .Apoi,pe apa tulbure,pescarul este ferit de primejdia de a fi vazut ,lucrul cel mai important in pescuitul pastravului.In general se intrebuinteaza cele mai fine,mladioase,mai nervoase vergi ,usoare si de calitate buna .O varga de 280-330cm.ne va folosi in orice imprejurare.Vom utiliza o varga mai lunga numai la pescuitul "pipait",singurul sistem,de altfel,
la care nu ne putem lipsi de mulineta.Sfoara pe care o intrebuintam la pescuitul cu musca artificiala va fi buna si pentru cel cu rama ;struna va fi insa mai scurta (70-100cm.),mai groasa,iar carligul mai mare,nr.5-6,avand o deschidere de 8-10mm.,deoarece nu este nevoie sa intrebuintam unelte fine ,cerute de alte metode de pescuit ,in afara de cazul cand pescuim,pe apa clara.Cam la 20cm.deasupra carligului aplicam un plumb ,a carui greutate o alegem in raport cu repeziciunea curentului apei si care sa asigure coborarea ramei spre fund ,fara insa sa o fixeze acolo.Daca apa nu este repede ,putem sa ne lipsim de plumb .Pluta nu vom pune niciodata ,cele mai bune rame pentru pastravi sunt cele pe care le dezgropam din nisipul de langa rau si cele de sub pamant de telina (amestec special de pamanturi,utilozat in legumicultura) Putem insa folosi si alte specii.Cu cat rama va fi mai proaspata ,vie,cu atat va fi mai ademenitoare pentru peste.Cele prea mari ,care atarna moi pe carlig,nu sunt bune.Pe apa tulbure folosim sfoara scurta ;lasam rama sa se scufunde in bulboane,in dosul bolovanilor ,o adancim langa mal si lasam apa sa o duca de-a lungul lui.Saltam din cand in cand varga,ca sa nu se prinda plumbul de fund ,iar momeala sa se miste.Prezenta pastravului la nada o simtim din mana .De obicei nu este zmucitura zdravana ,de rapitor ,caracteristica pastravului ,ci doar o usoara tremurare ;pastravul apuca linistit rama si o mananca agale.Nu va trebui sa-i raspundem indata ,ci vom astepta cateva momente .ca sa fim siguri ca nu va mai lasa din gura rama pe care a gustat-o .Apoi vom intepa cu o lovitura scurta .Avand in vedere ca struna si carligul sunt rezistente ,lupta nu va fi prea grea .Minciogul ne va folosi,pentru ca nu vom putea trage usor ,la malul inalt-numai prin puterea vergii -,pestele destul de mare .Numai un pastrav exceptional de mare pune in primejdie echipamentul si cere o manevrare mai dibace .Putem avea insa si neplaceri ,de multe ori ,carligul se prinde tocmai in gatlejul pastravului si atunci cu greu reusim sa-l scoatem .Asa e mai bine sa riscam ,intepand in data ce am simtit pestele la momeala.Vedem deci ca pescuitul cu rama pe apa este primitiv ,brutal,foarte putin pretentios si nu ofera decat placerea de a prinde pesti mari si multi.Cu mult mai placut si rafinat este pescuitul cu rame pe apa clara .Unii il socotesc o adevarata arta .Struna va fi subtire ,lunga de 1,5-2m ,plumbul va lipsi sau va fi foarte usor ,iar carligul va fi mai fin .Pescarul trebuie sa arunce mai departe ,ferindu-se neancetat de ochiul ager al pastravului .Cu lansari cand scurte ,cand lungi ,sondam toata apa ,buzele de mal,adanciturile de bolovani ,cat si suvoaiele ,vom lasa ca apa sa duca momeala in voia ei ,ba dand-o la fund ,ba ridicand-o la suprafata ,jucand-o in valuri .Lovitura pastravului va fi mai hotarata ,raspunsul nostru mai grabit ,in obosirea pestelui ,mai indelungata.

Pescuitul pastravului se face dupa legislatia romana cu momeli artificiale (musca)

Imbracamintea pescarului


IMBRACAMINTEA PESCARULUI SPORTIV

Pe langa uneltele adegvate metodei de pescuit practicate,pescarul sportiv mai are nevoie si de imbracaminte potrivita felului de pescuit.Multi dintre pescari undesc mai mult vara si spre toamna ,in anotimpurile cele mai placute de colindat si in care nu se pune problema unui echipament special ,complicat si costisitor.Totusi si atunci ,dupa mai multe zile calduroase ,linistite si cu cerul senin ,ne poate surprinde o ploaie de lunga durata sau o furtuna ,incat este necesar sa fim prevazatori si sa preintampinam urmarile neplacute.Pescarii sportivi ce pescuiesc mai ales toamna tarziu in apele reci de munte ,la lipan sau lostrita ,sau acei ce pescuiesc la laseu ,inca de cu vreme ,de cand se desprimavareaza si pana cand iarna isi asterne din nou haina ei alba peste intinsul baltilor ,vor avea nevoie de un echipament in stare sa faca fata schimbarilor temperaturii apei si intemperiilor.
# IMBRACAMINTEA
Oricare ar fi natura pescuitului ,imbracaminte pescarului trebuie sa fie igienica si practica:Igienica,sa-i apere corpul de umezeala si vant ,sa fie racoroasa vara si calduroasa iarna ,practica,sa-i fie usor la purtat ,nestanjenindu-i mersul si miscarile,rezistenta si de o culoare apropiata de aceea a mediului in care se misca .Se recomanda o camasa usoara ,din tesatura moale de lana care sa fie purtata direct pe piele .Pe langa faptul ca este calduroasa iarna,e foarte practica si vara deoarece absoarbe transpiratia ,fara sa se lipeasca de piele,asa cum fac tesaturile de bumbac,care se usuca si mai greu.Peste camasa vom pune o haina de vant ,din panza deasa ,sub care putem imbraca ,la nevoie,un pulovar mai gros ,sau chiar un cojocel ,cand este prea frig.Vara vom purta un pantalon de panza ,tip salopeta sau golf (ce se strange sub genunchi),iar pe timp rece ,unul din aceleasi modele ,din stofa calduroasa.Cand pescuim umbland prin apa ,cu cizme de cauciuc (lungi sau scurte),ori cu ghete speciale ,vom purta un pantalon scurt (sort)de panza sau din stofa.Contra ploii este buna o pelerina de panza deasa ,dar si mai practic este un hanorac cu gluga ,din panza,avand acelasi model cu cel pe care-l poarta schiorii sau turistii .Pe vreme rece ,mai ales in timpul transportului ,sau atunci cand facem un popas ,spre a manca sau a ne odihnii ,este necesara o manta paroasa de postav tip loden.Pentru apararea capului ,palaria vanatoreasca de fetru pare de departe cea mai preferata si a intrat de mult in portul pescarilor,
pe langa faptul ca este practica ,ea se potriveste bine si cu restul echipamentului.Vara insa,pe arsita ,o plarie usoara de panza sau de rafie ,cu borurile mai mari ,ne va apara capul si,in special,
ochii de radiatiile razelor solare ,mult amplificate prin reflexul apei.In special pescarii se vor feri sa poarte o imbracaminte confectionata din material complet impermeabil sau cauciucat ,fiind nadusitor si foarte nesanatos ,deoarece impiedica primenirea aerului.
#INCALTAMINTEA
Constituie partea cea mai importanta din echipamentul pescarului ,fie ca acesta pescuieste de pe mal sau mergand prin apa.Bocancii vor fi confectionati dintr-o piele deasa si unsuroasa ,prin care apa sa nu patrunda cu usurinta.O talpa groasa ,dubla,va obosii mai putin talpa piciorului,atunci cand calcam peste pietrele sau asperitatile drumului ce-l avem de strabatut.Tintele sau maselele de otel ce se prind de talpa nu sunt de loc practice la pescuit.Cacand peste prundisul raului sau pe bolovanis ele produc zgomote ce se transmit usor in apa,in afara de faptul ca de ele se prinde cu usurinta pamantul cleios ,formandu-se acei nesuferiti "papuci de noroi"ce ne ingreuiaza mersul.
La fel de nepractici la pescuit sunt bocancii cu talpa de cauciuc ,care aluneca pe fiecare piatra.
Atunci cand pescuim mergand prin apa ,cum este deseori cazul la pastravi ,lipani sau cleni,si daca apa nu este prea rece ,ne vom procura o pereche de ghete de panza,speciale pentru pescuit .
Aceste ghete ni le poate confectiona orice cizmar ,dintr-o panza deasa si rezistenta ,de prelata,si cu o talpa groasa din fuior de canepa,strans rasucit si apoi impletit.Au marele avantaj ca sunt foarte usoare si nu aluneca cand calcam pe pietre.Din aceasta cauza,ghetele de baschet ,pe care le folosesc unii pescari .fiind mai la indemana ,nu sunt de loc practice.Pentru cei ce nu suporta apa rece ,singura nadejde ,raman cizmele inalte de cauciuc ,cu conditia sa nu fie prea grele si sa aiba lipite pe talpa niste benzi transversale de cauciuc,late de 1,5-2cm si cu fata striata ,care sa le faca mai putin lunecoase.Mersul pe uscat pana la locul de pescuit ,incaltat cu aceste cizme ,mai les daca distanta este mare si timpul calduros ,este pe cat de obositor ,pe atat de nesanatos:toata lungimea piciorului acoperita de cizma ,transpira din abundenta .Iarna ele tin destul de rece cand este frig .Recomandabil este sa incaltam cizmele de cauciuc numai la marginea apei.Foarte buni sunt ciorapii de panza cauciucata ,impermeabili,lungi pana mai sus de genunchi,si care se incalta,
si care incalta cu ghetele lungi de panza .Oricare ar fi incaltamintea intrebuintata la pescuit ,ea se va incalta-vara sau iarna-numai peste ciorapi moi ,de lana groasa ,ce au proprietatea sa absoarba transpiratia piciorului,mentinandu-l uscat si ferindu-l de rosaturi.
#RANITA(rucsacul)
Daca apa in care pescuim ,nu este in apropiere ,sau daca ne deplasam pentru mai multe zile ,atunci ne va trebui o ranita ,in care sa ducem toate accesoriile de pescuit necesare,eventual cizmele de cauciuc ,juvelnicul,minciogul,gafa,merindele,rufaria de schimb,ustensilele de toaleta,
o mica trusa sanitara ,un bidon cu apa ,o baterie electrica etc.Rucsacul trebuie sa fie larg ,usor de dus,iar greutatea sa fie bine repartizata pe umeri,pentru a nu produce rosaturi.
#BRICEAGUL-atat de necesar pescarului in orice moment ,nu va lipsi din buzunarul nici unui unditar.


Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

miercuri, 10 august 2016

Caracuda


CARACUDA(Carassius carassius)

In unele regiuni ale tarii i se mai spune :carasul,crap de balta ,carasita,garasita,gurusel,lunita,ruginoasa etc.Populeaza aproape toate apele statatoare de la noi ,in afara de cele din regiunea muntoasa .O gasim in baltile Dunarii ,in Delta,in baltile Prutului si Siretului ,in iazuri si helesteie.Este un peste comun ,putin apreciat in comert ,insa pescuitul caracudei ofera ceasuri placute pescarului ce locuieste in apropierea lacurilor si a baltilor.Micimea caracudei este compensata de multimea exemplarelor prinse.Se recunoaste dupa trupul ei inalt ,cocosat,comprimat lateral .Pare un crap mic numai ca este mult mai lat decat acesta.Are capul scurt,botul carn,gura mica,inotatoarea de pe spate ,dorsala lunga,incepe din mijlocul spinarii si ajunge pana aproape de coada ,care este usor lobata.Pe spate este cenusie sau negricioasa .Pe coaste galbena-aramie-verde,iar pe burta galbena-portocalie.Este acoperita de solzi destul de mari ,grosi ,care au un usor luciu metalic .Inotatoarele au aceiasi culoare cu trupul ,cele de la burta fiind ,spre radacina lor ,rosiatice,pe coaste,linia laterala este desenata precis .In apele bogate in hrana ,caracuda atinge o lungime de 30-35cm..De obicei ajunge numai pana la 15-20cm.Greutatea ,80-100g,rareori 4-5kg.Traieste in apele statatoare ,nu prea adanci ,cu albia namoloasa .O pescuim cu undita cu pluta ,care are sfoara si struna fina si carlige din cele mai mici
Momelile pe care le folosim sunt pastele de paine si mamaliga ,dar sunt bune si ramele mici

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

marți, 9 august 2016

La balta nepopulata de langa raul Mures dupa reginute (bibani soare)



La balta nepopulata de langa raul Mures dupa reginute (bibani soare)

Miercuri,6 Iulie,2016 o zi numai buna de pescuit.Pe cerul acoperit cu nori razleti, straluceste soarele .Vantul adie usor,facand caldura din iulie suportabila.Dupa perioada lunga de ploi, raul Mures este inca foarte mare si tulbure, fapt ce m-a facut sa pornesc la o partida de pescut pe Balta nepopulata de langa raul Mures (3 km de orasul Deva) In aceasta balta se gasesc Bibani,Bibani soare,Carasi ,Stiuci si alte specii.Inarmat cu lanseta pentru pluta si cu momeala potrivita (rame rosii,viermusi,mamaliga) am poposit pe malul balti.Nu am reusit inca bine sa arunc momeala ca au si aparut Bibanii soare-Reginutele
(Leponis gibbosus) foarte voraci.Folosesc reginutele ca materie prima pentru peste marinat la borcan ,o adevarata delicatete.Pana spre seara am prins peste 60 de bucati,o captura frumusica .Am mai prins si un biban cam de 100 g.Dupa o zi foarte placuta si relaxanta mi-am strans betele si am pornit spre casa.

Ghe. *Sixray* Nica


Balta nepopulata de langa orasul Deva


Cu momeala in apa astept ca pestii sa inceapa sa traga


Papurisul de pe mal


Materia prima pentru pestele marinat la borcan


Bibanul,fratii lui si cateva reginute