Pescuitul in luna Septembrie

Una dintre cele mai favorabile anotimpuri pentru pescuit. Pestii care in lunile iulie si august se refugiaza in ape adanci acum incep din nou sa circule, hranindu-se intens. Pescuitul da roade mai bune pe o perioada mai mare din zi. La pescuitul stationar cele mai bune rezultate se obtin dupa ridicarea cetii de dimineata iar in a doua jumatate a lunii momelile animale incep sa fie superioare celor vegetale. Capturile cu naluci devin tot mai numeroase. Luna excelenta pentru pescuitul cu musca artificiala.

* Avatul se pescuieste cu bune rezultate cu naluci si muste;
* Babusca incepe sa prefere libelula si viermusii;
* Bibanul continua sa cada la rama; exemplare frumoase cad la naluci mici si rotative;
* Carasul-la rama, viermusi, mamaliga;
* Cega – idem iulie;
* Cleanul- vaneaza inca la suprafata putand fi gasit mai ales la marginea curentului din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor abrupte, acoperite cu tufarisuri; se folosesc insecte, fructe;
* Crapul – in aceasta luna prefera bobul de porumb cu lapte (crud) si mamaliga, perioada favorabila dupa amiaza;
* Linul si platica- la inceputul lunii la paine si boaba de grau, apoi la boaba de grau cu viermusi, iar mai tarziu la buchet de viermusi;
* Lipanul – cu muste scufundate;
* Mihalt – ca in lunile precedente;
* Mreana – branza topita, greieri; se mai pot folosi viermusi, coropisnite, lipitori;
* Morunasul -prefera ramele;
* Obletul -se prinde frecvent dimineata la libelule, viermusi, musca de casa, paste;
* Rosioara- la rame, viermusi, grau, paine;
* Scobarul – se prinde bine la paine, rame, coropisnite;
* Somnul se prinde inca frecvent la tipar, broscute, rame, lipitori;
* Salaul – aproape de mal, pe sub radacini la apa adanca, intinsuri de nisip unde se pescuieste cu tipari, bucati de peste, larve de rusalii, rame;
* Stiuca incepe sa cada mai des la naluci, indeosebi in ultima parte a lunii;
* Vaduvita – merge la apa mai adanca, la momeli obisnuite si in plus la naluci mici, riotative;

La mare se prinde frecvent hanusul, cambula, lufarul, zarganul, chefalul si mai ales guvizii; incepe sa se pescuiasca scrumbia albastra la adancime intre ape, cu taparina sau cu pluta, folosind ca momeala hamsia.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Platica

PLATICA(Abramis brama danubi)

Numiri populare:platica,barca,carjanca,latita,palstaica,platicuta,sanet etc.O recunoastem usor dupa trupul foarte plat ,turtit lateral,si dpa spatele inalt ,arcuit,ghebod,are capul mic ,botul scurt ,gura adusa putin sub bot .Inotatoarele sunt albastrui ,iar coada scobita adanc ,cu aripioara de jos mai lunga.Culoarea celor ce traiesc in apele de rau este mai deschisa ,spinarea verde-cenusie ,burta argintie,cele din balti sunt cenusii pe spate,ruginii sure pe coaste si galbui pe burta .Culoarea platicii variind ,numai forma trupului constituie un semn de recunoastere sigur.Traieste in apele de ses domoale si in balti.Uneori o intalnim si in apele mai repezi ,in cazul cand acestea se varsa intr-o balta sau intr-un rau domol.In apele noastre specia populeaza Dunarea si baltile ei,lacurile litorale,precum si toate baltile cu apa dulce ,lacurile interioare :
Snagov,Valea Mostistei,cursul inferior al raurilor:Mures,Olt,Somes,etc.In Prut,Siret si Timis este rara.Platica mica(carjanca)traieste in grupuri ,adeseori foarte numeroase ;cand creste insa ,umbla tot mai singura si nu se aduna decat in timpul reproducerii si inspre iarna ,cand se carduieste,In rauri ,ea se tine spre fundurile adanci si argiloase;in balti si iazuri traieste mai ales langa tufe de stuf si papura,preferand lacuri cu fundul mai nisipos.De obicei atinge 25-30 cm.
lungime si o greutate de pana la 1kg.,putand ajunge insa ,in mod exceptional ,la 60-70 cm.si o greutate maxima de 5kg.Peste "de undita",pentru pescuitul lui este necesara formarea unui vad ,aruncand boabe de grau ,mamaliga,cartofi fierti si faramitati.Platica,fiind foarte sperioasa ,pescarul va sta cat mai ascuns si va folosi strune cat mai subtiri ,insa destul de rezistente .
Carligul va avea o deschidere de 8-10 mm ;deci destul de mare pentru ca gura platicii este frageda ,iar un carlig mic si subtire i-o poate usor sfasia .Pluta usoara va lasa momeala pana la fund ,apa fiind lina si struna subtire ,se vor pune doar una-doua alice .Momelile folosite sunt:
rame de gunoi,mazare fiarta bine,ca sa fie destul de moale si cocoloase de mamaliga sau de cartofi fierti si faramitati .In apa tulbure ,platica se prinde mai usor ;cand apa este limpede ,o putem prinde numai la fund.Totdeauna o vom pescui cu undita cu pluta .In apele curgatoare cautam platica aruncand mai ales deasupra locurilor unde apa este adanca sau formeaza valtori domoale .
In balti cele mai bune locuri de pescuit sunt pragurile ce despart apa mai mica de bulboanele adanci .Cu cat vom iesi la pescuit mai de dimineata ,cu atat vom avea rezultate mai bune .Zilele cand platica se da cel mai bine la undita sunt cele ploioase sau cele cu zapuseala mare.Imediat ce pestele pune gura pe momeala ne dam seama dupa miscarile plutei ;aceasta se rastoarna ,apoi este trasa lateral pe apa sau scufundata vertical.Cand,dupa miscarile plutei ,observam ca platica ,face miscari scurte ,smucite,nehotarate,cand intr-oparte cand in alta ,ca in cele din urma sa ramana nemiscata ,vom sti ca s-a prins in carlig.Obosirea unei platici mari cere multa bagare de seama si rabdare .Nu este ingaduit sa o fortam ,fiindca i se rupe usor buza de pe carlig .Cu unditele cu plumb la fund putem pescui de multe ori platici mari ,care adesea se prind singure in carlig .Fiind un peste dintre cei mai banuitori ,este de ajuns sa apara o umbra pe apa ,ca sa-l sperie.Cu toate ca are oase foarte multe carnea ei este deosebit de dulce ,de gustoasa.Epoca de reproducere este in aprilie si mai.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul in luna August

August – Calendarul Pescarului –
Si in luna august pescuitul da roade cel mai bine dimineata si seara, Pe timpul zilei pestii se ascund in locurile racoroase si umbrite, departe de calcura soarelui lunii august. Totusi intervalul orar in care se poate pescui creste fata de luna iulie.
* Avatul ofera partide interesante la marginea suvoaielor si la varsarea garlelor si canalelor, cu naluci mici, rotative; un pescuit interesant si cu rezultate este cel cu musca naturala sau artificiala;
* Babusca- la samanta de canepa, bob de grau, paste, paine;
* Bibanul – pestisori vii, rame rosii, insecte, si chiar mamaliga
* Carasul- la mamaliga, rame, viermusi;
* Cega – idem iulie;
* Cleanul -continua sa prefere greierii si cosasii. In zilele foarte calduroase se ascund in spatele diferitelor obstacole de unde, pe langa musca mare, paroasa, neagra sau rosie, poate fi scos cu un buchet mare de viermusi;
* Crapul – mamaliga, rame, insecte, boiles, petete etc. Luna august este luna perfecta pentru pescuitul crapului.
* Linul si platica- la paine si bob de grau. Catre sfarsitul lunii august, boabe de grau si viermusi ori mici rame, viermusi si rame la un loc;
* Mihaltul – idem iulie;
* Mreana – la cuburi de branza si la greier; rame rosii pe fundul apei, ghem de vermusi de carne;
* Obletul se prinde mai ales cu paste, musca de casa, furnica inaripata;
* Rosioara la viermusi de carne, insecte mici, mamaliga, paine
* Scobarul – la fel ca si mreana, dar cu momeli mai mici
* Somnul – la fel ca in luna anterioara.
* Stiuca incepe sa manince orice misca. se poate pe langa palcurile de stuf atat de pe mal cat si din barca. Pestisorii vii sunt o momeala foarte buna alaturi de momelile stralucitoare oscilante, rotative, voblere si twistere.
* vaduvita- ca in luna anterioara.
La mare in luna august la fel ca in luna anterioara se prinde bine:
* Calcan – se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi.
* Barbuni, la mal, intre ape – cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare;
* Lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci;
* Hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi;
* Zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.
* Stavrid si cambula.

Sursa:”pescarulhoinar.ro”

Batca

BATCA(Bllica bjorna)

I se mai spune corbanca,corpaca ,frunza plopului etc.Multi o confunda cu platica,cu care la prima vedere ,seamana destul de bine .Se deosebesc insa ,batca avand solzii mai mari ,inotatoarea anala mai scurta ,iar baza cozii colorata in rosu ,in timp ce la platica este cenusiu-albastruie .Talia ei obisnuita este de 20-25 cm.,putand ajunge si la 35 cm.,cand catareste peste 1kg.Se intalneste frgvent in regiunea Dunarii(cu toate baltile si japsele invecinate),in balti si lacuri .Apoi in Timis,
Bega,Beregzau etc.Metoda de pescuit ,precum si momelile si sculele folosite sunt asemanatoare celor utilizate la pescuitul platicii .In timp ce platica traieste in ape cu funduri mai nisipoase ,
langa tufele de stuf si papura ,batca se tine mai aproape de maluri si spre funduri mai maloase.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul in luna Iulie

In general, in luna iulie se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace.

* Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal;
* Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule;
* Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative;
* Carasul- la rame rosie, mamaliga;
* Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre;
* Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni;
* Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat;
* Mreana – la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant;
* Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga;
* Obletul – la viermusi, paine, musca de casa;
* Platica – cu boabe de grau, paine, paste;
* Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
* Linul- la coada de rac, rame groase de pamant;
* Lipanul- cu musca artificiala aproape la toate orele zilei;
* Scobarul- se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
* Somnul se prinde frecvent indeosebi dimineata si seara la tipari, broscute, lipitori- mai rar in rauri;
* Salaul- la peste viu si la bucata de peste;
* Stiuca – la peste viu; mai rar la pescuitul cu naluci;
* Mihaltul- rar, in bulboane, la fund;
* Vaduvita- se gaseste mai spre suprafata unde se poate prinde cu viermusi, rame si paste.

La mare in luna iulie se prinde foarte frecvent:

* Calcan – se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi.
* Barbuni, la mal, intre ape – cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare;
* Lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci;
* Hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi;
* Zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.

Sursa:”pescarulhoinar.com”

Scobarul

SCOBAR(Chondostroma masus)

Numiri populare:scobar,carmaci,podete,pudusca,podut,scobsu,tarnic,mate negre etc.
Are trupul zvelt ,prelung,usor comprimat lateral.Pe spate este sur -inchis sau verde-cenusiu.si pe burta este argintiu.Caracteristicile dupa care poate fi recunoscut usor sunt urmatoatrele:
bot lung cu nas proeminent ,gura sub bot,ca o taietura dreptunghiulara ;linia laterala de la cap la coada ,foarte pronuntata.Daca il vom spinteca ,vom vedea ca peritoneul este negru (din aceasta cauza ,in unele regiuni din tara i se spune"mate negre");cu exceptia inotatoarei dorsale ,care este cenusie celelalte sunt galbene sai de un rosu-aprins.De obicei are 20-30 cm.dar ajunge si pana la 40cm.In ceea ce priveste greutatea ,normal are 100-150gr.dar poate atinge si 1,5kg.Il intalnim in numar destul de mare aproape in toate apele noastre curgatoarede ses si din regiunea dealurilor ,populand:Dunarea,Siretul,Prutul,Muresul,Oltul,Crisurile,Bega,Timisul,Suceava,
Moldova,Tarnavele,Cibinul,Cerna etc.Ii place atat raurile repezi ,cat si cele domoale,,cu albie nisipoasa .Evita apele statatoare si maloase.Toamna si iarna trage in ape linistite,lasandu-se la fund.Reproducerea are loc in aprilie si mai ,cand se aduna in carduri mari ,decimate de pescarii cu plasele.Umbla in carduri si in afara epocii de reproducere ,putem scoate cu undita in locuri bune ,scobar dupa scobar.In timpul reproducerii urca in susul apei ,pana in zona pastravului .In aceasta perioada nu manifesta nici un fel de teama de om ,cazand usor victima branconajului si putand fi decimat in masa.Nefiind atat de banuitor si de siret ca alti pesti ,prinderea scobarului cu undita este destul de usoara .Il pescuim cu pluta .Deoarece este un peste de adanc .lasam momeala pana la cel mult un lat de palma deasupra fundului albiei.Momirea se face cu rame de gunoi ,viermi de carne,si larve de musca .Deoarece are gura mica ,carligele vor fi si ele mici.O struna de nailon de 20-24/100 rezista orcarui scobar ,oricat de mare ar fi el.Inteparea nu trebuie sa urmeze imediat ce da semn pluta ;vom astepta cateva clipe si numai cand pluta s-a scufundat cu totul ,vom intepa.O data ce apuca momeala ,nu o mai lasa din gura.Cele mai bune locuri de pescuit sunt cele cu apa adanca de 1-2m.care trece peste prundisurile ,ochiurile si valtorile din marginea suvoiului ,pe sub maluri inalte.Perioada in care scobarul se da mai bine la undita este din iunie pana in octombrie.Carnea lui nu are niciodata gust de namol ,este destul de gustoasa ,insa nu una din cele mai alese.
Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul in luna Iunie

In a doua jumatate a lunii iunie prohibitia se ridica. Luna iunie este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei.

Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele.

* Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor;
* Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga);
* Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei;
* Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare;
* Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese;
* Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie);
* Obletul – la viermusi, paine, musca de casa;
* Platica – cu boabe de grau, paine, paste;
* Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala;
* Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga;
* Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara;
* Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca;
* Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi.

La mare se prinde foarte frecvent: calcan – se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape – cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina.
Sursa:”pescarulhoinar.com”

Vaduvita

VADUVITA(Leuciscus idus)

Numiri populare:alboane,vaduvita
Este un peste de baltasi de rauri de ses,care ajunge pana la o lungime de 30-35cm.si la o greutate de 0,5-2kg.,exceptional 4-8kg.La noi traieste in Dunare ,in baltile ei si in regiunea inferioara a raurilor .Trupul,mai mult indesat decat prelung,putin comprimat ,spatele curbat ,capul mic cu fruntea lata ,gura in varful botului ,taiata oblic in jos sunt trasaturile ei distinctive.Culoarea variaza dupa locul unde se afla ,dupa anotimp si varsta.In timpul primaverii vaduvita are spinarea sura-cenusie ,cu luciri metalice -albastrui,coastele sure ,burta argintie ,capul bate in auriu ,inotatoarea din spate si coada au reflexe sur-albastrui si violete ,iar celelalte inotatoare bat in rosu.Toamna culoarea vaduvitei se inchide,pe spate ajungand sa fie neagra-plumburie -de unde i se trage si numele-,iar lucirile aurii devin albe-galbui ,corpul si mai ales spatele fiindu-i stropite cu bobite aurii.Primavara iese in apele mici ,line,apoi trece si in balti ,unde are loc reproducerea ,incepand din martie si pana pe la mijlocul lui iunie.Atat timp cat este cald ,vaduvita sta in ape mici ,aproape de suprafata,spre toamna se retrage in adanc,iar iarna cauta cele mai mari adancimi in care poate sa ajunga.De obicei o gasim in bulboanele mici ,din apropierea tarmurilor .Se pescuieste cu undita cu pluta.Carligele vor avea o deschidere de 6-8mm,iar plumbul cel mult 5gr.Nadele cele mai eficace sunt ramele ,in special cele rosii de gunoi,cosasii,gandacii de mai,viermii de carne.Vaduvita incepe sa se dea la undita primavara de timpuriu .Cand vremea este racoroasa si apa mai limpede ,potrivim momeala mai spre fundul apei ;pe caldura sau cand apa este tulbure ,momeala va fi scufundata cel mult 50-60cm.de oglinda apei,si purtata cat mai aproape de tarm si de-a lungul acestuia.Vara cele mai bune ceasuri de pescuit sunt dis-de-dimineatasi seara,de pe la orele 18, cand se intuneca de-a binele toamna ,cele mai bune sunt orele dinainte de amiaza ,iar dupa pranz ,incepand de pe la orele 14 pana noaptea.Pentru a intepa,este de ajuns sa smucim scurt varga .Sa nu ne grabim sa scoatem vaduvita prinsa ,pentru ca ea se lupta voiniceste ,cu smucituri scurte ,dar puternice ,si oboseste mult mai greu decat alti pesti.Are carnea grasa ,cu putine oase ,foarte gustoasa ,gatita,capata o nuanta rosiatica.


Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul in luna Mai

MAI

In aceasta luna pescuitul este de regula oprit.
La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie.

Sursa:pescarul.ro

Pescuitul in luna Aprilie

APRILIE

In aceasta luna pescuitul da rezultate la aproape toti pestii datorita cresterii temperaturii apei, aparitiei vegetatiei subacvatice si larvelor. La jumatatea lunii de regula pescuitul intra in prohibitie.
Pentru avat- ramane valabila valabila remarca facuta la luna precedenta;
Babusca si obletul continua sa prefere libelula, viermusul de carne dar incep sa cada si la paste (mamaliga, paine);
Pescuit excelent la biban si stiuca, cu peste viu. La lanseta se obtin rezultate de-a lungul perdelelor de stuf si in coada lacurilor si iazurilor;
Carasul, crapul, linul si platica isi manifesta prezenta prin bule de aer ce apar la suprafata apei. Continua sa prefere momelile animale (rame, viermusi ...). Crapul mai cade si la mamaliga;
In apa limpede cleanul cade la sange inchegat, insa este tentat si de un buchet de viermusi pe carlig triplu;
Mreana prefera inca branza topita;
Rosioara se prinde bine cu libelule, viermusi;
De regula in aceasta perioada scobarul se reproduce, asa ca pescuitul nu da rezultate;
Somnul mic musca la rama in apele curgatoare;
La salau se obtin unele rezultate la peste viu;
Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci.

La mare - guvizi                      

.Sursa:http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/calend1/nav/4/gr/1/dn/calend/pd/1/

Babusca

BABUSCA(Rutilus rutilus carpathorossicus)

Denumiri populare:babusca,balaie,balac,balos,ocheana,ochenita,rosioara balana,taranca,taharau,
la puiet se spune goghie.
Pescuirea babustii este mai mult un joc de-a unduitul ;in cateva ore poti sa aduni in cos atatia pesti marunti ,incat sa cumpaneasca greutatea pestilor mari ,prinsi intr-o zi intreaga.Babusca ajunge pana la cel mult 30cm.lungime ,de obicei ramane intre 15-25cm.greutatea 80 -200gr.
exceptional 500gr.are spinarea destul de inalta si trupul alungit,comprimat lateral,spatele albastru-cenusiu-verzui,flancurile argintii si burta alba.Gura este taiata aproape orizontal ,situata terminal ,ceea ce constituie semnul ei distinctiv ,ochii si inotatoarele -cu exceptia dorsalei si a partii de sus a caudalei,care sunt mai palide-sunt rosii-Linia laterala,pornita de la cap ,este curba ,indreptandu-se spre burta .Babusca este un peste de balta ,unde se inmulteste din belsug fiind mai rar intalnit in rauri .O vom gasi in baltile si jepsile Dunarii ,in toate lacurile litorale si in iazuri.Este rara in Prut ,dar fregventa in bratele inchise ale Siretului.Adesea umbla in carduri mari .Perioada de reproducere incepe de la mijlocul lunii aprilie si tine pana la sfarsitul luni mai.
Fiind un peste mic si de apa statatoare ,sfoara si struna vor fi foarte fine ,iar carligul va avea o deschidere de cel mult 5mm.Pluta va fi de pana usoara ,iar plumbul o alica.Trebuie sa punem plumb atat de greu ,incat pluta sa se scufunde aproape toata ,ramanand deasupra apei numai vreo 2cm.Adancimea la care lasam momeala depinde de vreme (pe caldura o vom tine numai la suprafata ,iar pe frig si pe vreme rea ,mai la adanc )si de marimea pestilor pe care dorim sa-i prindem .Daca avem de gand sa ne facem o provizie de pestisori pe care sa-i intrebuintam drept momeala la rapitori ,vom pescui numai la suprafata ;altfel vom lasa nada mai spre fund .
Vadul,facut cu paine inmuiata si framantata ,cu viermi etc.,aduna gramada pe acesti flamanzi ai baltilor si prilejuiesc un pescuit manos.In undita vom pune ca momeala rame ,viermi de carne ,cosasi mici sau mamaliga si paine ,framantate si facute cocoloase de marimea bobului de mazare ,cele mai bune locuri pentru vad si pentru pescuit sunt ochiurile de langa papuris si de pe langa alte plante acvatice.Daca am dat de un card de babuste ,pluta nu se mai odihneste.Cateodata pluta are doar un tremur usor si repetat,apoi se scufunda,ca imediat sa se ridice din nou ,ceea ce indica prezenta pestilor mici ,care mai mult se joaca cu momeala decat s-o apuce.Pentru a nu gresi ,nu vom incerca sa intepam decat atunci cand pluta se scufunda sau ramane sub apa, scufundata fiind este trasa putin de-a lungul oglinzii apei,ceea ce inseamna ca o babusca destul de mare a apucat nada cu nadejde .Specia se prinde mai bine la undita ,primavara ,mai tarziu cand apa s-a incalzit si balta este bogata in hrana ,babusca leneveste.Locurile cele mai bune de pescuit sunt pe langa mal ,exemplarele mai mici le vom gasi printre ierburi si papurisuri de intinderi mici si mijlocii ,unde se ascund de teama bibanului,cele de talie mai mare traiesc mai spre fund.Babusca are o carne gustoasa.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul in luna Martie

MARTIE

Datorita marilor variatii ale temperaturii, directiei si intensitatii vantului, precum si a nivelului, limpezimii si culorii apelor, pentru pescuit sunt inca indicate portiunile insorite si adapostite. Se obtin rezultate bune la pescuitul lansat.
La avat -se obtin unele rezultate cu peste viu (oblet) si naluca mica, rotativa alba, intre ape;
Babusca si obletul -incep sa se prinda normal, in zilele frumoase si cu paste (mamaliga, paine);
Bibanul este activ, pescuindu-se mai ales cu rama. La lanseta cu naluci mici, de preferat rotative;
Carasul, crapul, linul si platica, desi nu devin cu adevarat activi decat in aprilie, pot fi prinsi si in aceasta luna, cu momeli animale (rame, buchet de viermusi sau libelule) pe fund, la apa putin adanca;
Cleanul nu mai poate fi pescuit la distanta ca in februarie, decat atunci cand raul este la nivelul normal. Uneori musca pe fund la rama, sorici de porc, branza topita;
Mreana -se prinde foarte rar, la rama, branza topita;
Rosioara- catre fund, cu libelule si viermusi;
Scobarul- cade bine, la fund, cu viermusi, rame rosii, paine;
Somnul de talie mica la rama;
Salaul -cu peste viu, destul de frecvent;
Stiuca -se prinde frecvent cu peste viu si la lanseta, cu naluci recuperate incet;
Vaduvita -cu momeli animale, la fund, pe langa arbori cazuti si alte ascunzatori;

La mare - guvizii.

De la :http://www.pescuitul.ro/

Rosioara

ROSIOARA

(Scaradinius erytrophtalmus)

Denumiri populare:bausca rosie,rosioara cu pana rosie,ochenita,
etc.Are talia de 20-30cm.si o greutate de 200-300gr.exceptional atinge 2kg
Desi inruditi de aproape cu babusca ,
o deosebim usor de ea .Are trupul mai oval ,mai lat,si spinarea mai arcuita .
Inotatoarele ,cu exceptia dorsalei ,au varfurile rosu-aprins ,spatele verde inchis ,dar cu o nuanta albastruie sau cenusie ,coastele si burta argintii.
Rosioarele de balta sunt de culoare mai inchisa.Ochii sunt aurii ,cu o pata rosie ,are gura taiata piezis in sus iar solzii mari ii acopera si burta ,intre inotatoarea ventrala si cea anala.Burta pare ca este coborata ,labartata ,
iar codala este adanc bifurcata,cu aripa de jos ceva mai lunga .La noi o gasim in lacurile litorale ,balti,baltile si japsele Dunarii ,baltile riverane Bistritei,din cursul sau inferior ,in Mures,Olt,Cris,Somes,Timis,Bega ,Siret,in iazuri si helestee.Traieste in apele de ses ,in baltile si raurile foarte line.Si rosioara se aduna in carduri ,inotand mai mult la mijlocul adancurilor.O pescuim cu undita cu pluta ,intocmai ca si pe babusca .In timpul verii insa,vom potrivi momeala mai aproape de suprafata.Nadele cele mai bune sunt ramele,viermii de carne si de faina,cosasii,
si cocoloasele de paine.Pentru pescuit vom cauta locuri bogate in vegetatie ,langa cararide stuf,sau chiar prin papurisul dens,sub covorul verde de matasea broastei ,unde acest peste lenes isi are hrana la indemana si isi gaseste ascunzis de frica stiucii si a bibanului.Carnea ei este mai putin gustoasa decat a babustii.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuitul in luna Februarie

FEBRUARIE

In aceasta luna, pescuitul sportiv da rezultate mai ales in lacurile cu expunere sudica, adapostite de vanturile din nord si est. La pescuitul lansat se pot obtine capturi frumoase cu naluci mari, oscilante, recuperate lent in apele putin adanci pe langa perdele de stuf.
Pentru babusca si oblet - corespund indicatiile lunii ianuarie;
Bibanul- cade la copca ori in apa libera cu rame rosii, pestisori vii sau dandineta, pe langa maluri, radacini, stuf. La lanseta cu naluci mici, albe, recuperand incet si neregulat;
Carasul -se pescuieste cu libelule, rame, viermusi;
Cleanul- cand apa nu este intunecata, se prinde inca la distanta, cu peste viu, sange inchegat, intestine de pasari;
Crapul, linul, platica - sunt inca inactivi. Catre sfarsitul lunii sunt posibile unele rezultate in rauri, in lacurile linistite, cu rama rosie, la fund;
Stiuca- cu exceptia perioadelor de reproducere, constituie principalul obiectiv al acestei luni: la copca sau in apa libera, cu peste viu, linguri mari, dandineta, voblere recuperate incet;
Mreana- cade si mai rar ca in ianuarie, cu rama rosie - mare, la fundul apei;
Pentu scobar si salau - idem ianuarie;
La mare se pot pescui guvizi.

De la :pescarul.ro

Somnul

Somnul (Silurus glanis)

In Europa, de la Rin si pana in Muntii Ural, somnul poate fi intalnit in aproape toate apele, de exemplu in bazinele hidrografice ale apelor ce se varsa in Marea Caspica, Marea Neagra si Marea Baltica. Limita nordica a raspandirii sale este paralela 60.
In tara noastra, somnul esta pestele cu cea mai mare talie din apele dulci; cele mai multe exemplare se pescuiesc in Dunare, in baltile de revarsare ale acesteia si in Delta. Somnul este insa prezent si in multe lacuri din interiorul tarii, in afara de Dunare, somnul apare si in urmatoarele rauri: Prut, Siret, Arges, Mures, Olt, Jiu, Somes, Crisuri, Tarnave, Bega, Timis, dar uneori se trage in amonte, ajungand chiar in unii afluenti ai acestor rauri, ca, de exemplu: Raul Negru, Cibin afluenti ai Oltului , in Niraj si Aries afluentii Muresului.
Capul somnului este mare, rotunjit si plat in fata, iar in spate usor turtit lateral este acoperit de o piele relativ subtire si moale. Ambele maxilare, inferior si superior, sunt foarte puternice, cu oase tari. Gura este extrem de mare, iar dintii conici, foarte ascutiti, dispusi ca firele unei perii, sunt usor aplecati inauntru. Limba este scurta si groasa. Ochii sunt deosebit de mici si situati la distanta relativ mare unul fata de celalalt. Pe capul somnului se disting trei perechi de mustati: pe maxilarul superior doua mai lungi, cel putin de trei ori mai lungi decat cele de jos, pe cel inferior patru mai scurte. Aceste mustati nu servesc doar la pipait, ci prin miscarea de unduire asemanatoare cu a ramelor, somnul poate atrage cu ele pestisorii mici si neexperimentati, pe care ii inghite indata ce s-au apropiat de gura lui. Corpul somnului, pana la inotatoarea dorsala, este cilindric, iar din acest punct si pana la coada turtit lateral, inotatoarea dorsala este foarte mica, in timp ce cea situata sub coada este foarte lunga, moale si nediferentiata de caudala. Pectoralele sunt prevazute cu radii osoase, fara a avea insa tepi. Caudala are un profil rotunjit. Corpul somnului nu este acoperit cu solzi, fiind protejat de un strat gros de mucus, care face ca pestele sa fie deosebit de alunecos.
Coloritul somnului este puternic influentat de mediul acvatic in care traieste, putand fi mai inchis sau dimpotriva, mai deschis. Spatele este de obicei de culoarea lutului, verde-cenusiu, pe alocuri marmorat. Partile laterale sunt verde-oliv, de asemenea cu marmoratii, iar burta este alba sau alb-galbuie, tarcata uneori cu pete albastrui sau patata cu puncte gri-cenusii mai mici si mai mari. Inotatoarele au o culoare mai inchisa. Mijlocul inotatoarelor perechi este strabatut de cate o dunga galbuie. Irisul ochilor este galbui, in timp ce pupilele sunt incercuite de cate o dunga aurie, in perioada de reproducere, partile laterale si burta somnului capata nuante rosiatice, deci haina nuptiala poate fi usor recunoscuta.
Somnul poate atinge marimi exceptionale si poate trai pana la varste inaintate. Acest fapt este confirmat si de unele exemplare cu lungimi de 4-5 m, care ating chiar si greutatea de peste 300 kg. Acestea, desi extrem de rare, apar totusi uneori in varsele mari sau in pripoanele utilizate la pescuitul industrial pe Dunare. Varsta unor astfel de exemplare uriase de somn poate depasi 60-80 de ani, ba chiar si 100 de ani.
In apele naturale din tara noastra, somnii ating lungimi medii de 0,80-1 m, la o greutate de 5-20 kg. Nu sunt insa foarte rare nici exemplarele de 50-60 kg. Dintre pestii rapitori din Romania, somnul este cel care poate atinge talia cea mai mare.
Spatiul de viata al somnului este constituit de apele curgatoare, dar se gaseste si in lacuri, balti etc. Practic, poate fi intalnit aproape pretutindeni, cu exceptia paraielor de munte, ii place sa stea in portiunile mai adanci, maloase, cu curenti lenti din rauri si lacuri, mai ales daca in locul respectiv exista si radacini, trunchiuri de copac sau alte obstacole cufundate in apa. Prefera locurile spalate, cu gropi, de sub malurile de rau, rapele adanci, unde luciul apei este umbrit de copaci si unde se poate ascunde printre radacini sau printre crengile copacilor cazuti in apa, pentru a sta la panda. Din asemenea locuri poate fi scos numai in cazuri rare, la apropierea vreunei furtuni, daca nu are cu ce sa-si astampere foamea sau daca asa ii dicteaza instinctul. Pe masura ce creste nivelul apelor si cu cat vremea devine mai rece, somnul se trage mai spre adancurile raului sau lacului, in astfel de zile, exemplare mari de somn pot fi gasite in gropile cele mai adanci ale zonei respective.
Somnul este un peste de fund, adica isi petrece o mare parte din viata zacand la fundul apei sau sub malurile apelor, scobite de curent. Aici pandeste prada, de unde i se trage si porecla de “pandaci”. In timpul zilei isi paraseste foarte rar ascunzatoarea, noaptea insa devine mai activ, fara a se indeparta, la distante mari. Vara, somnul se ridica uneori in straturile superioare ale apei, moment in care poate fi observat cu ochiul liber cum vaneaza: apa clipoceste puternic si in aceeasi clipa se poate zari somnul tinandu-si prada in gura si disparand apoi cu ea in adancuri. In aceste zile calde se poate intampla ca, in loc de pestisori, somnul sa vaneze puii de rata care inoata la suprafata apei. De asemenea, cu putin noroc, putem observa momentul in care cate un somn mai mare apare la luciul apei, isi arata capul si jumatate din corp, pentru ca apoi, batand energic cu coada, sa descrie o curba descendenta in apa si sa dispara din nou in adanc. Desi are un corp greoi, pestele este deosebit de abil in miscari, in timpul furtunilor de vara, somnii se ridica relativ des la suprafata apei.
Puietul de somn traieste in grupuri mai mici sau mai mari, iar exemplarele mai mari isi aleg si ele in grup locurile cele mai potrivite, pandind aproximativ in aceeasi zona. Asa se explica faptul ca acolo unde am prins un somn reusim de multe ori sa mai prindem si altii. Pescarii profesionisti, precum si cei sportivi cunosc acest aspect. Exemplarele foarte batrane, “uriase”, nu se constituie insa in bancuri, ci traiesc solitar.
Puietul de somn se hraneste la inceput cu larve de insecte acvatice, dar consuma si efemeridele cazute pe suprafata apelor. Ii plac si racii minusculi si viermii. La varsta de 2-3 luni se alimenteaza deja cu pesti mici puiet , marea majoritate a hranei constituind-o, de acum si pana la finele vietii, pestii. Dintre pesti, ii plac obletii, carasii, babusca, tiparul si nisiparnitele, dar si multe alte specii. Somnul infometat este un pradator de temut, care inghite aproape orice i se iveste in cale. In afara de pesti, mananca regulat broaste, insecte ce cad in apa, precum si alte animale soareci, pui de rata, de gasca etc. . Uneori nu-i scapa nici pasarile, cainii mici sau alte mamifere de talie redusa care inoata la suprafata apei. Unii sustin ca somnul consuma si hoituri, dar observatiile efectuate au demonstrat ca mananca numai hrana vie.
Potrivit unor traditii orale, somnul ataca si oamenii care se scalda in rau, lucru neconfirmat insa. Se poate intampla totusi ca, datorita unei iluzii optice, sa para ca somnul incearca sa inghita mina sau piciorul omului, daca acestea atarna din barca, plutind la suprafata apei. De asemenea, s-au semnalat cazuri in care somnul infometat a incercat sa smulga albiturile din mainile femeilor care spalau la rau. Fiind atat de hraparet, nu este de mirare ca se dezvolta intr-un ritm atat de rapid.
In legatura cu modul in care se hraneste, trebuie sa mentionam ca somnul manifesta o pofta maxima in lunile martie-noiembrie, mai ales in iunie si inceputul lui iulie, in lunile de iarna, deci intre decembrie si martie, mananca putin, “hiberneaza” in cate o groapa mai adanca din rau, in asemenea zile se intampla foarte rar sa porneasca in cautarea hranei.
Somnul atinge maturitatea sexuala la varsta de 4-5 ani. Perioada sa de reproducere coincide cu cea a crapului, adica atunci cand temperatura apei atinge valori de 18-20°C. Aceasta perioada tine deci, de regula, din mai pina la finele lunii iunie, in aceste zile, exemplarele mature se strang in grupuri si se alcatuiesc perechile, in caz ca nivelul apelor este mare, somnul alege terenurile recent acoperite de apa, unde boabele de icre sunt depuse un partile cat mai putin adinci, pe firele de iarba si pe crengile tufelor. In functie de greutatea corporala, o femela de somn depune intre 100000 si 500000 boabe de icre de culoare albicioasa-galbuie, cu un diametru de 2,5-3 mm. Depunerea icrelor este precedata de un joc nuptial ce consta din lovirea puternica a apei cu coada.
Carnea somnului este frageda, aromata, lipsita de oase, cea a exemplarelor mai mari fiind destul de grasa. Icrele de somn nu sunt comestibile, intrucat contin substante usor toxice, generatoare de diaree, dureri de cap etc.
Somnul prezinta o valoare exceptionala din punct de vedere al pescuitului sportiv. Pescarii sportivi pomenesc somnul ca pe unul dintre pestii care sunt vesnic flamanzi. Intelegem din aceasta caracterizare ca somnul se hraneste practic in tot cursul anului, putand fi deci pescuit in toate anotimpurile, bineinteles, nu cu aceleasi rezultate. Toamna tarziu si in timpul iernii, concomitent cu racirea apelor, pofta somnului scade si pestele se hraneste mai rar, dar odata cu sosirea primaverii pe masura incalzirii apelor, pofta lui creste proportional. Perioada optima pentru pescuitul somnului tine de la inceputul lunii aprilie si pana la mijlocul lunii noiembrie mai ales in iunie si prima jumatate a lunii iulie.
Exista mai multe metode pentru pescuitul sportiv al somnului, in functie de conditiile naturale din zona pescuitul cu pluta, cu plumbul pe fund, cu lingura, voblerul, twisterul sau la clonc.
Metoda cea mai raspandita este pescuitul somnului cu plumbul pe fund, aplicata aproape in conditiile tuturor apelor cu somn. Aceasta metoda da rezultate optime in zori orele 4-6 dimineata si in primele ore ale dupa-amiezii orele 13-16 . Nada cea mai eficienta este coropisnita, care constituie o adevarata delicatesa pentru somn, dar altii folosesc cu succes broasca vie. Preferintele acestora din urma sunt explicabile, intrucat, in dorinta lor de a scapa, broastele vii provoaca agitatie in apa, lucru ce starneste mai mult interesul somnului decat o alta momeala, eventual mai “gustoasa”, dar care sta in nemiscare.
La metoda cu plumbul pe fund se nadeste carligul cu o broasca vie aproximativ de marimea unei cutii de chibrituri , in asa fel incat sa-i oferim broastei cat mai multe posibilitati de a se misca; in afara de cea “raioasa”, toate speciile de broaste ce traiesc prin lacuri si balti sunt potrivite acestui scop. Carligul trebuie ales cu tija lunga. Acesta se introduce printr-una dintre pulpele broastei, intepand-o de sus in jos si din interiorul pulpei spre exterior, pentru a o rani cat mai putin. Este cunoscut faptul ca cele mai multe dintre speciile de broaste ce traiesc la noi respira prin plamani, motiv pentru care din cand in cand trebuie sa se ridice la suprafata apei pentru a respira. Este necesar deci ca pescarul sa-i lase posibilitatea broastei-nada sa se ridice periodic pentru a respira aerul atmosferic, in felul acesta pescarul nu are decat de castigat, pentru ca momeala va ramane vie mult timp. Unii pescari mai inventivi rezolva acest lucru prin legarea unui “colac de salvare”, confectionat din pluta, in jurul broastei, care o ajuta sa se ridice la suprafata sau sa ramana in vecinatatea acesteia. Inotand astfel continuu, vreme de mai multe ore, exista mai multe sanse ca broasca sa atraga atentia somnilor din zona. “Colacul” se confectioneaza dintr-un dop de pluta din care se taie un disc de 6-7 mm grosime, ce se fixeaza apoi pe spatele broastei cu ajutorul unei ate, la fel cum se fixeaza si ceasurile de mana, trecand ata in jurul batracianului, pe la “subsuori”. La capatul firului se fixeaza o bucata de plumb de marimea unei jumatati de nuca, de forma rectangulara, cu muchii, a carei greutate nu-i permite broastei sa se deplaseze in orice directie, dar ii da posibilitatea pescarului sa mentina tot timpul contact direct cu carligul. Pe timp linistit, cand nu bate vantul, intrebuintarea broastelor cu “colac de salvare”, fixate in carlig ca nada, poate da rezultate excelente. Un alt avantaj al acestei nade il constituie faptul ca broasca nu este ciupita de alti pesti, disparand cu timpul complet si lasand carligul gol. In unele ape de la noi, broasca se foloseste ca nada in lunile mai-iunie si apoi in lunile mai reci de toamna.
La pescuitul cu plumbul pe fund se mai poate folosi ca nada si scoica interiorul , ficat proaspat, insangerat, maruntaie alterate, puternic mirositoare, mate de pasare sau bucati de branza puternic aromata, care apeleaza toate la simtul olfactiv bine dezvoltat al somnului, atragandu-l spre carlig. Cele mai bune momeli raman insa tot cele vii. In lunile mai calde, in sezonul principal de pescuit al somnului, se obtin rezultate dintre cele mai bune cu carligul nadit cu grindel, tipar, caras, caracuda, oblet sau platica vie, care in aceste saptamani constituie adevarate delicatese pentru somn. Pestele viu trebuie intepat in carlig in vecinatatea inotatoarei dorsale, dar fara a-i vatama coloana vertebrala; carligul poate fi insa trecut si prin gura si scos prin opercul. Pestisorii morti se leaga de carlig cu un fir mai subtire. La fixarea momelii, principiul de baza este intotdeauna acela ca pestisorul-nada sa ramana cat mai mult timp viu, deci trebuie ranit cat mai putin, principiu valabil, dealtfel, pentru orice momeala vie. Daca se foloseste rama, trebuie intepata cu grija pe carlig, pentru a nu o rupe, in caz contrar pestii carnivori mai mici o consuma inainte ca somnul sa poata ajunge in preajma sa. Cand nada o constituie lipitorile, este de preferat sa se fixeze mai multe exemplare deodata, intrucat miscarea lor pe carlig este mai evidenta pentru somnul pe care dorim sa il prindem.
Pentru a avea o captura frumoasa de somn folositi mai multe feluri de nada, de preferinta vii, pe care le schimbati succesiv pe carlig, cunoscand faptul ca somnii mai tineri inoata toata ziua in cautarea hranei bineinteles o momeala care a dat rezultate bune intr-un loc nu trebuie schimbata cu o alta .
Cele mai potrivite vergi pentru metoda de pescuit cu plumbul pe fund s-au dovedit a fi cele semirigide. Frana mulinetei trebuie dinainte reglata cat mai bine, intrucat joaca un rol foarte important in cazul ca pescarul reuseste sa intepe in carlig vreun exemplar de 15-25 kg, pe care trebuie apoi sa-l oboseasca. Pe mulineta se infasoara 50-60 m de fir, cu o grosime corespunzatoare rigiditatii vergii, de preferinta fir de 0,40 nu este indicat un fir mai gros nici chiar in cazul in care incercam sa prindem un somn de 30-40 kg . Obosirea somnului este dificila de pe mal, motiv pentru care, ori de cate ori conditiile acvatice si regulile de pescuit permit, pescuitul din barca este recomandabil. Obosirea somnului dureaza in functie de marimea exemplarului respectiv, dar de obicei timpul este destul de indelungat. Nu trebuie sa incercam sa scoatem in barca sau pe mal decat exemplarele pe care le-am obosit bine. Se intampla uneori, mai ales cu pescarii mai neexperimentati, ca somnul pe care l-au crezut epuizat fizic si pe care, de aceea, s-au grabit sa-l scoata la mal, sa scape cu o zvacnire brusca, luand cu el toate sculele pescarului. Pescarul experimentat stie inca din primele clipe ale obosirii marimea relativ exacta a somnului pe care l-a prins in carlig. Metoda pescuitului cu plumbul pe fund este cea mai sigura.
Pescuitul somnului la clonc se aplica cu precadere, in raurile noastre, in zonele unde exista gropi mai adinci si indeosebi in orele dupa-amiezii, inainte de apusul soarelui. Aplicand aceasta metoda nu trebuie sa ne asteptam la un atac violent al somnului asupra carligului oferit: mai degraba putem vorbi de o impresie asemanatoare cu cea pe care o da agatarea carligului intr-un obstacol subacvatic. In acest moment este necesar sa mai asteptam putin, lasand firul sa se curbeze, apoi tragem brusc, adica intepam carligul. Obosirea somnului se face si in acest caz mai usor din barca decat de pe mal si ofera si mai multe clipe placute.
La metoda de pescuit cu lingura, voblerul sau twisterul se foloseste o varga usor rigida, dar totusi flexibila, si mulineta multiplicatoare. Si in acest caz nu trebuie folosit nailon mai gros de 0,40. Varga, mulineta si firul trebuie sa “conlucreze” perfect. Sistemul de frana al mulinetei trebuie sa functioneze ireprosabil si este recomandabil sa verificam inainte si rezistenta firului, pentru aceasta se desfasoara de pe mulineta circa 50-80 m de fir, al carui capat se leaga de un copac, dupa care, regland frana mulinetei la maxim, tragem de mai multe ori firul cu toata puterea. Numai dupa astfel de verificari putem pescuii linistiti la somn cu lingura, voblerul sau twisterul, avand siguranta ca firul nu se va rupe. In acelasi timp trebuie verificata si rezistenta franei mulinetei. De obicei, somnul sta aproape de fundul apei, motiv pentru care dupa aruncarea momelii artificiale trebuie sa asteptam cateva clipe pentru ca aceasta sa se aseze pe fund sau in apropierea fundului, fapt confirmat de curbarea firului, la un moment dat. Numai dupa aceea vom trece la tragerea momelii pe fundul apei sau in imediata apropiere a acestuia, in clipa in care somnul musca nu se simte o smucitura brusca, cum se manifesta la muscatura stiucii. Mai degraba se pare ca momeala s-a agatat intr-un obstacol de sub apa. De cele mai multe ori nu este necesar sa intepam carligul, pentru ca, datorita greutatii sale corporale mari, somnul se agata singur, astfel incat nu mai poate scapa, in loc de intepare se poate vorbi de aceea mai repede de agatare, miscare pe care pescarul o repeta de mai multe ori, pentru ca varful carligului sa patrunda cat mai adanc intre oasele din cavitatea bucala a pestelui.
Dupa agatare, toate miscarile somnului trebuie urmarite cu mare atentie si tinand mereu firul bine intins mentinand permanent contactul cu el. Uneori, pestele se indreapta catre pescar fara a opune aproape nici o rezistenta, alteori insa “se culca” pe fundul apei sau intr-o groapa, o adancitura, in acest caz nu ne ramane decat sa incercam sa-l scoatem de acolo prin inaltarea repetata a varfului vergii, eventual ciupind firul intins pentru ca aceasta vibratie il deranjeaza si acesta se desprinde mai usor de fundul apei. Nu este recomandabil sa tragem pestele imediat in apropierea malului sau a barcii in care ne aflam. Cat timp somnul mai are rezerve de forta, este bine sa-l obosim fara a-l apropia de noi. Semnul sigur al faptului ca somnul a obosit este aparitia unor bule de aer pe suprafata apei, lucru ce nu se poate observa la alte specii de pesti. Chiar si dupa aparitia acestora, somnul trebuie obosit in continuare, pana cand el se arata la suprafata apei, cu burta in sus. Acum il mai solicitam pentru o ultima “repriza”, un ultim efort, iar daca dupa aceasta deschide gura, il agatam cu un harpon si il scoatem din apa.
Somnul prins si legat de maxilare poate fi tinut in apa, ramanand viu mult timp, uneori chiar vreme de mai multe zile.
Pescuitul somnului cu pluta este metoda utilizata mai ales in apele statatoare sau in zonele mai linistite, cu curenti foarte lenti, ale unor rauri mai mari, in aceste locuri albia este acoperita de regula cu mal, motiv pentru care trebuie sa prevedem posibilitatea agatarii carligului de diferite obstacole. Varga trebuie sa fie solida, firul de 0,50-0,60, in timp ce mulineta trebuie sa fie destul de mare pentru a putea infasura pe ea chiar 100 m de fir. Daca cunoastem bine locul respectiv si stim ca albia este lipsita de obstacole, putem folosi si scule mai usoare si fir ceva mai subtire. Vom cauta deci cu predilectie locurile spalate de sub mal, unde apele au sapat gropi mai adanci, unde putem spera sa pescuim avand ca echipament undita cu pluta. Daca reusim sa prindem un exemplar de somn intr-un astfel de loc, este bine sa ramanem in continuare acolo, pentru ca sunt sanse mari ca in zona respectiva sa se mai gaseasca si alte exemplare. Nada si modul de fixare a acesteia pe carlig corespund cu cele descrise la metoda de pescuit a somnului cu plumbul pe fund. Pe timp de vara, daca observam apropierea unei furtuni, putem merge la pescuit de somn, pentru ca aceste momente ofera cele mai mari sanse de a prinde somn, nu numai cu pluta, ci si cu toate celelalte metode de pescuit a somnului.
Somnul care bate apa cu coada sa puternica, pentru a aparea apoi la suprafata apei cu capul, apoi iarasi cu coada, ne ofera amintiri pescaresti extrem de placute.
Lungimea minima admisa la pescuit: 50 cm

Sursa:Ghidul pescarului amator de la A la Z

Pescuitul in luna Ianuarie

Deoarece conditiile climatice nu sunt aceleasi in toti anii, ar fi imposibil sa se indice cu precizie ce pesti se vor prinde intr-o anumita perioada a anului si la ce momeli anume. Este insa sigur ca pescuitul va fi cu atat mai fructuos cu cat temperatura apei este mai apropiata de temperatura optima de hranire a pestelui cautat (scobarul 11 C, linul 16 C, stiuca 17 C, crapul 19 C , pastravul fantanel 10-12 C, pastravul curcubeu 14-19 C, babusca, cleanul, mreana, obletul, platica, rosioara 15 C etc.). In anii cu clima normala pot fi luate in consideratie indicatiile acestui calendar.

IANUARIE
Acum pestii pasnici si rapitori se gasesc la apa adanca, cu functiile vitale reduse la minimum. Indiferent cat de frig ar fi afara sa nu uitam ca la nivelul fundului apei temperatura este de min. 4 C (pentru un lac cu cel putin 2 m adancime sau chiar mai putin) datorita anomaliei pe care o prezinta densitatea apei in raport cu temperatura (densitatea maxima corespunde lui T = 4 C, deci "apa grea" este la fund). Totusi, in zilele insorite sau de moina, pescuitul poate da rezultate atat la copca cat si in apa libera.
Babusca, in zilele insorite sau de moina, poate fi pescuita la fundul apei cu rame mici rosii, virmusi si mai ales libelule (viermi rosii de namol);
Bibanul - la copca sau in apa libera poate fi pescuit la pestisor viu sau mort "jucat", ori dandineta, langa palcurile de stuf si radacini. Cu lanseta, pe timp friguros, sansele sunt slabe; sunt indicate naluci mici, oscilante, care permit o recuperare lenta;
Carasul- se poate prinde la copca cu libelule, viermusi, rame;
Cleanul - cade rar, la paine si branza topita, pe fundul apei, in locurile cu curent slab. In lacuri putin tulburi se pescuieste cu pestisor viu, sange inchegat, intestin de pasare, maduva de vaca;
Mreana - se prinde foarte rar la buchet de viermusi, pe fund;
Obletul - se poate pescui cu destule sanse la libelule, viermusi intre ape (spre fund), in locurile expuse la soare si adapostite;
Porcusorii (pentru momeli vii) pot fi capturati usor cu rame mici, pe fund, in raurile inca libere;
Scobarul - cade rar (cu exceptia iernilor blande cand se pot face partide de pescuit excelente), la cocolos de paine, viermusi, rame;
Salaul - rar la copca, cu pestisori vii sau dandineta de forma lunguiata;
Stiuca se prinde la copca, cu pestisor viu, la fund, ori cu dandineta. In apa libera la lanseta cu naluci, recuperate foarte incet deasupra fundului si pe langa maluri, insistandu-se mai mult in acelasi loc.
La mare pot fi pescuiti guvizi, la fund, cu scoici, garizi, rame

Dupa www.pescarul.ro

Linul

LINUL(Tinca tinca)

Este pestele care traieste pe fundul apelor.In ceea ce priveste forma trupului seamana cu crapul:
spinarea bombata,pantecele lasat ,capul scurt si gros ,gura carnoasa cu doua mustacioare mici in colturi .Il cunoastem imediat si dupa mazga baloasa care il acopera ,cat si dupa solzii marunti si lipiti de trup.Are aripile si coada rotunjite ,iar linia laterala este bine marcata.Desi culoarea pestelui este influentata de felul in care traieste ,cel din baltile maloase fiind mai inchis la culoare decat cel din apele curate totusi,caracteristica pentru toti linii este culoarea verde-inchis ,maslinie,de pe spate,care spre coaste si spre burta devine galbena-aurie ,ochii sunt de un rosu aprins.Ii plac apele statatoare si limpezi ,cu fundul nu prea adanc ,dar namolos ,si cu o vegetatie bogata .In afara de lacuri si balti ,il mai gasim in bratele moarte ale raurilor de ses si in ochiurile ramase dupa retragerea apelor statatoare ale Dunarii si Prutului,in baltile Muresului ,Oltului,Crisului,in Sieu,Bistrita(zona mrenei de la Roznov la Bacau) bratele moarte ale Siretului
(Iordanesti si Rogojesti),baltile Comana,baltile Vaii Mostistei,ale Timisului ,Begai etc.Isi cauta hrana mai ales scurmand in albia namoloasa .Adeseori vom vedea ridicandu-se de pe fundul apei nori de namol si basici de aer .Aceasta inseamna ca linii cauta hrana pe fund .Aruncand undita acolo ,putem avea sperante mari .Perioada de bataie este mai tarzie decat la toti pestii de balta .
Marimea obisnuita variaza intre 20 si 30cm ,dar au fost prinsi lini si de 40cm cu o greutate de 2kg.Hrana principala o constituie larvele,viermii ,insectele cat si alte mici vietati de apa.Pescuitul presupune cunoasterea locurilor unde traiesc ,altfel nu ne vor cadea in undita decat intamplator.
In general acestea sunt pe langa malurile acoperite cu ape mari de revarsari ,in baltile ce au legatura cu apele curgatoare ,in coturi de stufarisuri spre care se aduna plavia (insule rupte de plaur) unde apa nu este prea adanca si numai daca fundul este malos.Dibuindu-le insa locurile in care se gasesc ,in numar mare ,putem avea un pescuit bogat.Varga intrebuintata la pescuit va fi lunga,usoara si,daca se poate prevazuta cu mulineta ,sfoara fiind rezistenta si trecuta prin inele .
Daca n-avem mulineta ,vom aseza pe tarm ,langa picioare,in colaci,sfoara destula ,ca sa putem face fata alergarilor linilor mai mari .Struna va fi facuta din fir de nailon ,de 18-20/100,destul de rezistenta pentru a sustine pesti cu o greutate de pana la 1kg.Vom alege marimea carligelor dupa momeala folosita :pentru rame ,nr.6-7,pentru viermusi,nr.8-10.pentru boabe de grau fiert,nr.10-11,pentru mamaliga,nr.6-7,Pluta va fi de pana usoara ,pe care plumbul greu o va tine scufundata aproape in intregime .Greutatea plumbului va fi cat se poata duce momela la fund.Ca nada sunt foarte bune ramele cafenii ,pe care le gasim in pamantul umed de pe marginea apelor ,
de asemenea,si pastele de mamaliga si de paine.Vom avea grija ca ramele sa acopere carligul in intregime.Linul incepe sa apuce primavara de timpuriu ,pe la inceputul lui aprilie,si mananca bine pana dau caldurile si se apropie timpul bataii.Atunci inceteaza sa mai vina la undita pana la sfarsitul lui iulie,cand incepe din nou o epoca buna de pescuit.Favorabile sunt zilele racoroase si diminetile si serile zilelor calde.De asemenea vanturile slabe din vest ,care increteste apa ,si ropotele de ploaie trecatoare.In baltile care au legatura cu ape curgatoare ,ca de pilda bratele moarte ,cand ploile umfla raurile si deci apa se ridica si in aceste parti ,pescuitul linului va fi foarte bogat.Atunci,linii se aduna la malurile acoperite de apa mare ,scurma in ele ,mai ales la radacinile vegetatiei inecate ,si nu lasa mult timp sa se odihneasca nici undita pescarului.In schimb,cand se retrag apele ,este mai bine sa cautam alt peste.Linul umbla de obicei "cu nehotarare" la carlig,pare sa se joace cu momeala,o ciupeste,o lasa,o prinde iarasi,facand sa tresara pluta si chiar sa se scufunde pentru o clipa sub apa.In sfarsit,cand prinde cu nadejde ,
pluta se scufunda ,dispare sau o zarim trasa de-a lungul apei.Atunci a sosit momentul sa dam lovitura de intepare usoara ,din varful vergii.Adeseori se intampla sa se intepe singur ,ramanand nemiscat ,cu carligul in gura,incat ne pomenim cu el prins cand ridicam undita sa o montam in alt loc .In carlig se zbate destul de vijelios ,adeseori trebund sa-i dam sfoara si sa-l obosim incet ,
ca si pe crap.Multi pretuiesc carnea linului mai mult decat pe cea a crapului,deoarece carnea pestilor din apele foarte maloase are un gust de mal ,este bine sa tinem linii cateva zile intr-o apa curgatoare ,de exemplu ,intr-un vas in care se primeneste neancetat cu apa de izvor sau de cismea.Cum linului nu-i trebuie mult oxigen ,il putem duce acasa viu ,daca indata ce l-am prins il penem intre ierburi sau carpe ude.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z- Ghidul pescarului sportiv"

Lostrita

LOSTRITA(Hucho hucho)

Riveranii ii mai spun:lostoca,lostita,lostuca,puica.
Cu toate ca putini pescari vor avea prilejul sa pescuieasca vreo data lostrita,nu se poate sa nu pomenim de ea.Este cel mai mare peste ,din familia salmonizilor,care traieste in apele noastre,familie din care mai fac parte pastravul si lipanul,si a carui prindere in undita constituie cel mai frumos trofeu pescaresc.In acelasi timp este una dintre vietatile alese ale tarii noastre ,pe cale de disparitie ,dewclarat monument al naturii.Odinioara traia in multe rauri mari de munte ale tarii noastre:in Cerna,Olt,Jiu,si Lotru.Astazi se mai gaseste in Bistrita si Viseu.Ca raspandire este un peste specific bazinului dunarean si nu traieste decat in unele ape tributare acestui fluviu(Germania,Slovacia,Austria,si Romania)Locul de trai este in raurile mari de munte cu debit mare ,incepand de la limita de sus a zonei mrenei ,urcand in zona lipanului .O vom gasi in valtorile tumultoase ale apelor ce se zbat intre stanci ,sub cuptoarele sapate de apa in malurile abrupte ,in dorne(bulboane),sub stancile pravalite in rau,locurile adanci unde lostrita isi are locul ei de panda.Are trupul alungit ,cilindric,asemanator cu al pastravului .Pana la varsta de un an are un colorit cenusiu pe spate ,argintiu pe coaste si pe burta .Cu timpul i se inchide culoarea ,pana ajunge pe spate vanata-plumburie ,apoi vanata-roscata,cafenie,cu pete negre lunguiete.Are o gura mare ,cu dinti puternici .In apele noastre lostrita ajunge pana la o greutate de 14-15kg.in mod exceptional 18kg.Peste extrem de hraparet ,se hraneste cu larve ,insecte,pesti(zglavoci,boisteni,pastravi,lipani,cleni,mrene etc.)in care se repede cu lacomie din locul ei de panda.Vaneaza mai cu seama noaptea si asa se explica de ce masurile de ocrotire in vigoare opresc pescuitul lostritei-ca si al celorlalti salmonizi-noaptea.Epoca de reproducere este primavara ,incepand din luna aprilie si pana la mijlocul lui mai .Atunci este timpul cand paza lostritei trebuie sa fie intarita.Cresterea este rapida :in al 4-lea an masoara 60cm.lungime si depaseste greutatea de 2kg.Legal,pescuitul ei incepe la 1 iunie si se incheie in ultima zi a lunii februarie.Recoltarea lostritei ,oferind un pescuit de mare sportivitate,legiuirile noastre au scos peste din exploatarea industriala ;pescuitul ei nu este ingaduit cu nici o altfel de unealta ,decat undita.Sezonul prielnic pescuitului incepe toamna ,din luna septembrie ,dupa ce cade bruma si dureaza pana la inghetul apei .Un timp foarte bun este acela cu ceata ,pe un cer inchis sau pe o ploaie usoara cu lapovita.Metodele de pescuit sunt variate:
a)Cea mai simpla este cea cu momeli naturale :pestisori morti(zglavoci,clenisori,mrene etc.)sau broaste.O varga lunga robusta de aproape 5-6m lungime prevazuta cu o mulineta larga ,pe care se infasoara o sfoara de matase impregnata si ceruita ,rezistand la o greutate de 10-15kg.sau un fir de nailon lung de 60-100m,sunt cele mai potrivite acestui pescuit.La capatul firului se va lega o struna de nailon 50-60/100,terminata cu un fir subtire de otel,de 15-20cm.lungime.Pestisorul momela se prinde de un carlig dublu cu plumb sau cu carlig triplu nr.3 .Foarte bun ca nada naturala e pestisorul mort ,prins in monturi.Momeala fixata in montura se lanseaza spre acele locuri ale apei in care banuim prezenta unei lostrite.Conducand nada fie din varful vergii ,fie manevrand sfoara cu mana stanga ,o plimbam prin adancuri ,prin bulboane ,pe langa obstacole etc.,ca sa dam impresia ca pestele inoata.Daca simtim atacul brutal al pestelui ,intepam printr-o miscare scurta data din pumn.Bune rezultate se obtin momind cu broasca.Broasca omorata se prinde in carligele monturii(la nevoie,spre a se fixa si mai bine,o legam cu un fir de ata de culoare asemanatoare)Picioarele broastei vor fi frante si lasate sa atarne libere ,astfel ca ,miscandu-se liber in curentul apei,sa dea impresia ca broasca inoata.Toamna tarziu o atare nada este foarte "apreciata"de lostrita ,asa ca trebuie sa ne ingrijim s-a avem din timp pregatita .Broastele vor fi adunate si pastrate vii pe fundul unui butoi captusit cu muschi verde si umezit ,pe care vom avea grija sa-l spalam din cand in cand .Se vor tine la adapost ca sa nu moara de frig.
b)Dar dintre toate,metoda cea mai sportiva si cea mai potrivita pescuitului lostritei este aceea cu naluci.Ea ne ingaduie sa exploram apa la distante mari ,la care de obicei se afla tainite4le pestelui,
in raurile mari in care traieste .Ca unelte vom folosi o lanseta mai puternica si mai lunga de 2-2,40m .Unii prefera insa lanseta pentru doua maini ,de 2,40-3,60m,cu care se poate arunca mai departe si conduce mai usor naluca.Mulineta va fi oricare din cele pentru lanseu.Sfoara sau firul de nailon vor fi aceleasi pe care le-am amintit mai sus,afara de cazul intrebuintarii mulinetei cu tambur fix,unde un fir de nailon de 40-50/100 este suficient.Ca nada putem arunca momeli naturale in montura ,ca in metoda precedenta,dar le vom folosi mai ales pe cele artificiale(nalucile)specifice folosirii lanseului.In primul rand se recomanda lingura ,verificata ca foarte atragatoare pentru lostrita,in cazul in care conditiile de functionare obligatorii unei naluci bune ;greutatea ei depinde de puterea lansetei si grosimea firului .La o lanseta pentru o singura mana ,cu fir mai subtire ,greutatea nu va depasi 14-18g,lucrand cu o lanseta mai puternica ,pentru doua maini ,greutatea practica a nalucii va varia intre 18-22g.Dintre pestisorii artificiale ii vom prefera pe cei din lemn ,ondulati,sau cu cap metalic.Sunt foarte buni cei prevazuti cu o barbie de celuloid ,metal sau cauciuc ,care le ingaduie sa evolueze si in plan vertical,imitand pestisorii ce se joaca,inotand in toate straturile apei ,si la care lostrita se repede uneori cu furie.Foarte bun randament au nalucile de lemn care imita soarecii.Pentru linguri ,marimea carligelor triple va fi nr.1-3 ;pentru pestii artificiali nr.3-5 .Lostrita fiind un peste insectivor ,amatorii de pescuit cu masca artificiala o vor putea prinde mai ales vara ,folosind la acest pescuit o varga mai solida decat aceea pentru pastravi ,iar ca mustele artificiale ,cele de talie mare (ca pentru somon),cu trupul mai paros(tip Palmer)sau musca cunoscuta sub denumirea de Laifliege,
montate pe carlige nr.4-6.Agatarea unei lostrite in carligul unditei va da pescarului clipe de emotie,vrednice de amintit in tot restul vietii sale .Lupta si manevrarea pestelui ,spre a-l obosii ,se va conduce in raport cu talia si puterea lui ,si va dura pana la totala lui istovire.A incerca sa scoatem "peste cap"sau "de autoritate"(prin forta)un peste de o asemenea talie si greutate ,inseamna a capitula in fata puterii pestelui ,prin ruperea strunii ,a sforii sau chiar a vergii.La acest pescuit este necesar sa avem mereu la indemana un minciog cu gura larga ,dar si mai bine un carlig special(gafa)Dimensiunea minimala la pescuit ,atunci cand se aproba ,reamintim,autorizatie speciala ,este de 65cm

Sursa:"Pescuitul de A la Z -Ghidul pescarului sportiv"

Pescuit la feeder

PESCUIT LA FEEDER

ce este de fapt feeder-ul?

Ca multe alte denumiri care au invadat plaiurile noastre, cuvantul *feeder* (citeste fider) provine din Anglia si in traducere libera inseamna *naditor*, deci *pescuit la feeder* este acelasi lucru cu mult mai familiarul *pescuit cu cosulet naditor*. Confuzia a aparut din faptul ca (asa cum se intampla mereu pe la noi) denumirea de *feeder* s-a transmis si la lanseta cu care pescuim folosind aceasta metoda, dar asta este deja o alta poveste. In continuare ne vom ocupa pe scurt de aceste doua aspecte, respectiv metoda de pescuit cu cosulet naditor si echipamentul necesar pentru practicarea acestui stil extrem de eficient.

cum pescuim cu feeder-ul ?

Ca idee, aceasta metoda de pescuit se bazeaza pe prezentarea carligului cu momeala in imediata apropiere a unei gramajoare de nada, transportata pe vad chiar de catre cosuletul naditor si este una dintre putinele tehnici care permit capturarea pestilor de orice talie, de la oblete la crap, indiferent de factorii de mediu. Cu toate ca momeala si carligul se vor afla in permanenta langa gramajoara de nada, indiferent unde veti lansa montura, nu va recomandam lanseurile aleatoare, pentru a nu crea mai multe locuri nadite, dispersand astfel pestii pe o suprafata mare. Cea mai buna abordare este (dupa alegerea unui loc promitator) sa lansati repetat pe acelasi loc, in scopul de a aduna si a tine pestii pe vad. Pentru a reusi lansarea cosuletelor in acelasi loc, trebuie mai intai sa luati un reper de pe malul opus, iar dupa prima lansare (care poate fi facuta si cu naditorul gol) fixati firul in clipul mulinetei, pentru a putea lansa de fiecare data la aceiasi distanta. In continuare faceti nadirea de apel, incarcand si lansand pe vad 5 - 6 cosulete stranse mai slab, ca sa se desfaca repede. Incercati sa lansati de fiecare data cu aceiasi forta ca la prima aruncare, in scopul protejarii firului. O atentie deosebita trebuie acordata la prepararea nadei, astfel ca aceasta sa nu ramana lipita pe cosulet, dar nici sa se desfaca in straturile superioare ale apei, strangand tot maruntisul pe vadul dvs. Puteti utiliza atat monturi cu naditor inlinecat si monturi pentru feeder clasice, cu sau fara tub antitangle. Precizam ca la folosirea acestei metode pe apa curgatoare, greutatea cosuletului trebuie aleasa in asa fel incat acesta sa nu poata fi deplasat de curent (dupa ce s-a golit), pentru a nu scoate acul cu momeala in afara zonei nadite.

echipamentul necesar

Pescuitul cu cosulet naditor (feeder) este o tehnica recomandata la pescuitul pe substrat, trasatura pestelui fiind semnalizata prin varful extrem de fin al lansetei, sensibilitatea ridicata si rezerva mare de putere in talon fiind specifica tuturor lansetelor de feeder. Aceste lansete se remarca prin numarul mare de inele (12 - 16 bucati tip SIC), ce permit o distribuire progresiva a tensiunii in blanc, si vin echipate cu doua pana la sase varfuri semnalizatoare, cu puteri si actiuni diferite, notate de obicei in oz adica uncii (1 oz = 28 grame). In functie de puterea de aruncare (casting weight) lansetele de feeder se impart in trei mari categorii:
- lansete feeder light sau pickere - lungime 2,70 - 3,30 m si putere aruncare 5-20 gr.
- lansete de feeder medium - lungime 3,60 - 4,20 m si putere de aruncare de 20-70 gr.
- lansete de feeder heavy - lungime 3,60 - 3,90 m si putere de aruncare de 40-120 gr.
Pentru a completa echipamentul mai aveti nevoie si de o mulineta potrivita cu lanseta, pe care sa intre cca 150 m de fir de 0,25 mm, a carei frana trebuie sa lucreze impecabil, fie ca e pe tambur or pe spate. Firele folosite la aceasta metoda de pescuit au in mod uzual grosimea cuprinsa intre 0,14 - 0,25 mm si trebuie sa fie obligatoriu scufundatoare (sinking).

avantaje

Este o metoda foarte buna de pescuit la peste mic sau mare, pe rauri sau pe ape statatoare, putand fi folosita in orice conditii meteo. Gama larga de varfuri asigura semnalizarea muscaturilor fara nici o problema. Lanseta de feeder si mulineta nu sunt foarte scumpe, cu doar 80 - 100 euro putand sa achizitionati niste scule bune. Puteti schimba rapid locul de pescuit fara sa risipiti o cantitate mare de nada, daca primul loc ales nu da randament. Nu aveti nevoie de prastie sau racheta de nadire pentru ca nadirea se va face chiar cu cosuletul naditor.

dezavantaje

Varfurile lansetelor de feeder trebuie manevrate cu atentie pentru ca sunt relativ fragile. Cand pescuiti pe valuri si vant e nevoie de putina experienta, pentru a putea deosebi trasaturile reale. Unele lansete au o lungime prea mare pentru a putea fi transportate usor in portbagaj, chiar daca sunt alcatuite din bucati. Pentru ca diametrul interior al inelului de varf este foarte redus (2-4 mm), uneori (la recuperare) firul se poate bloca in acesta (din cauza resturilor vegetale din apa) si nu mai puteti mulina pana nu indepartati gunoiul respectiv, altfel riscati sa rupeti varful lansetei.

Sursa:http://pescar.urldocs.com/tehnicifeeder.htm

Pescuitul cu musca artificiala

Pescuitul cu musca artificiala

Visul fiecarui pescar care a inceput sa guste din placerile pescuitului sportiv ,este sa ademeneasca pastravii ,lipanii sau clenii cu musca artificiala .Cel care practica o atare metoda se afla in neincetata miscare.El umbla de-a lungul raului ,parcurgand kilometri intregi in cautarea pestelui .Problema care se pune ,sub mii de aspecte ,este aceeasi :sa avantam-chiar si pana la o departare de 20 m.-struna cu musculite in asa fel ,incat acestea sa se aseze usor pe suprafata apei ,intocmai cum ar cadea niste gaze obosite .Apoi sa le conducem astfel ,incat sa para ca plutesc niste gaze accidentate.Fiind inselat ,pestele se va repezi.Il intepam.In sfarsit trebuie sa-l scoatem la mal.Toate acestea ,cat si faptul ca intr-o zi s-ar putea sa aruncam undita de zeci si sute de ori ,cer unelte speciale ,deosebit de fine si de usoare.Aici nu poate fi vorba doar despre plumb sau pluta.Varga are de indeplinit o "misiune"speciala ;atat prin miscarea pe care i-o imprima mana ,cat si prin elasticitatea ei,lanseaza muculite usoare.Deci pe langa faptul ca trebuie sa fie rezistenta ,ea trebuie sa fie "nervoasa"(adica sa raspunda imediat miscarilor mainii) usoara si flexibila.In acest caz isi arata superioritatea vergile construite din fasii de bambus .Lungimea lor va fi intre 2,80-3,30 m.si nu mai mult.O varga de 3,00-3,30 m.va putea fi totodata folosita si la alte feluri de pescuit ,asa ca pescarul ce nu poate sa-si procure mai multe vergi ,si are de gand sa pescuieasca si cu musculite,isi va alege o atare lungime.Greutatea vergii fara mulineta ,nu trebuie sa treaca de 250 g. Pentru incepatori cele sub 250 g.sunt greu de manuit.Varga nu va fi rigida ,ci moale,mladioasa.Mulineta este indispensabila,pescarul care pescuieste cu musculite trebuie sa-si scurteze si sa-si lungesca necontenit sfoara si in afara de asta ,el are unelte fixe care,fara ajutorul mulinetei ,nu rezista la un peste mare .Mulineta va fi ingusta cu un diametru de 8-10 cm.,ca sa nu se incalzeasca sfoara pe ea si va avea greutate (in medie 180 g. )care sa elibereze varga,tinand-o in cumpana ,cam la un lat de palma (15-17 cm.)de varful degetului aratator ,cand mana apuca normal manerul.La varga pentru pescuit cu musca artificiala ,mulineta se fixeaza intotdeauna spre capatul de jos al manerului ,deci inapoia locului unde tinem mana dreapta .Se impune deci la cumpararea unei asemenea vergi ,ca dispozitivul portmulineta sa se gaseasca in imediata apropiere a talonului.Pe mulineta vom avea 25-30 m.de sfoara subtire de matase tesuta (niciodata din fir obisnuit de nailon) totusi nu prea usoara ,dar rezistenta.In acest caz este foarte buna cea "in coada de sobolan"Struna facuta din fir de nailon ,va avea o lungime de 2,5-3 m.si va fi cat mai fina .Cateva indicii ne vor arata ca folosirea unei strune prea groase nu este recomandabila .Pentru pastravii cei mai mari este buna o struna de fir de matase de 24/100 pentru cei mari,una de 20/100 ,iar pentru cei mijloci 16-18-20/100 .
O struna de 20/100 poate sa fie socotita buna la pastravii obisnuiti ,din apele noastre curgatoare.
Cu cat apa este mai limpede ,cerul mai senin si aerul mai linistit cu atat struna va trebui sa fie mai subtire .Pe vant puternic vom pescui usor cu o struna mai scurta,avand lungimea numai de
1m.Incepatorul va pescui mai intai cu o singura musca in pleasna strunei ,iar mai tarziu va pune chiar una sau doua saltatori .Pescuitul cu doua sau trei muste are avantajul ca,oferind mai multe feluri de musculite ,putem afla mai lesne preferinta pestelui;apoi musca din varf se scufunda de obicei putin ,iar cele din saltatori joaca deasupra apei ,ceea ce inseamna ca utilizam doua categorii de nada.Carligele mici ,penetrante ,trebuie sa stea tepene in varful strunei si al saltatorilor.Struna care se uzeaza repede trebuie controlata des,mai ales pe la noduri ,iar partile ei scamosate sau care au plesnit trebuie numaidecat inlocuite.Carligele duble le vom folosimai ales la lipani ,deoarece au gura carnoasa ,frageda.Adevarata maiestrie consta in aruncarea mustelor artificiale .Este bine de stiut ca lansarea mustelor nu se poate invata numai din carti.In afara de asta ,din multele lansari pe care le face pescarul intr-o zi ,putine din ele sunt indentice.Pozitia pescarului ,departarea,directia,curentul apei,obstacolele de pe mal si atatea altele hotarasc amanuntele fiecarei lansari.Exista insa un tip de lansare ce constituie
baza tuturor celorlalte.Pe aceasta trebuie sa o cunoasca pescarul incepator si sa o execute bine ,de la inceput .Pornim de la situatia rezultata dintr-o aruncare precedenta ,cand struna si sfoara (5-6m lungime) "zac"pe apa iar varga este inclinata cam la 450.Pentru a intelege mai usor ,vom descompune arucarea in trei timpi
Timpul 1-Aruncarea sforii in sus si inapoi ,prin zvacnirea vergii,dinspre inainte ,pana la verticala
Prin zvacnirea in sus ,care zacea pe apa ,este smulsa si trimisa in sus si inspre spatele nostru.Varga va fi oprita ferm din pumn ,in pozitie verticala .Pescarul nu trebuie sa se deprinda sa o incline fata de verticala ,altfel va rata de multe ori aruncarea
Timpul 2-Pauza cu varga la verticala
Scopul pauzei este sa ingaduie sforii sa se desfasoare in toata lungimea ei ,in spatele nostru .Durata pauzei depinde de lungimea sforii.Cand e prea lunga ,sfoara va cadea spre pamant ,in spatele pescarului ,generand aruncari gresite ,o pauza prea scurta va da nastere unui "sfarc de bici",ce va influenta in mod nefast lansarea-prin violenta cu care se produce-,provocand incurcarea strunei,smulgerea mustelor etc.La inceput pentru a-si da seama de durata exacta a pauzei ,este recomandabil ca pescarul ,sa urmareasca sfoara din ochi ,in cursa ei de desfasurare.
Timpul 3-Aruncarea sforii inainte ,prin zvacnirea vergii de la verticala pana la 450 in fata.
Sfoara termindu-si desfasurarea ,varga va fi trasa repede inainte ,pana la o inclinare de 450 fata de luciul apei.La executarea miscarii ,degetul cel mare executa o presiune ferma asupra manerului ,dand totodata vergii si directia in care va actiona.Presiunea se realizeaza prin actiunea pumnului si a antebratului ,imprimand astfel sforii un avant orizontal ,paralel cu apa si niciodata catre ea.Daca spre sfarsitul acestei miscari rapide ,varful vergii este dus mai jos decat trebuie ,sfoara va cadea brutal pe apa ,ca un ghemotoc,chiar in fata pescarului ,incurcand struna si nelinistind toti pestii dimprejur.Pe masura ce pescarul isi da seama in ce consta o atare aruncare -"descifrand fiecare timp in parte"-,va cauta sa lege timpii intre ei,realizand o singura miscare ,continua si lina in care se intercaleaza doar pauza de la timpul 2.Lansarile in cazul pescuitului cu musca artificiala trebuie facute cu multa suplete ,nicidecum din forta.La ele nu participa nici umarul ,nici corpul.Inca de la inceput vom cauta sa ne deprindem sa lucram cu articulatia dintre pumn si antebrat,neantepenita,mai ales in executia timpilor 1 si 2 ,unde cotului ii revine aproape numai rolul de pivot.Dupa ce am deprins o aruncare corecta printr-o singura miscare continua ,vom incerca sa-i aducem o imbunatatire .Este bine ca varful vergii ,in cele doua miscari ce le descrie ,inainte si inapoi ,sa nu urmeze acelasi plan ,astfel se evita intalnirea pe acelasi traiect a vergii cu sfoara.De aceea vom face ca varful vergii sa descrie o miscare usoara in forma de potcoava,cu deschizatura inspre apa ,se realizeaza fara multa greutate ,deplsand usor pumnul spre stanga ori spre dreapta.Totul vine cu timpul ,daca pescarul se va stradui inca de la inceput sa invete aruncarile asa cum trebuie .Miscarile descrise le putem exersa si acasa ,pe o pajiste neteda ,avand in struna o musculita veche ,careia i-am rupt varful carligului .Pescarul va invata apoi cum sa arunce,nu pe deasupra capului ,ci orizontal ,lateral peste umarul stang -lucru care este necesar in locurile cu copaci si tufe etc.Putera cu care avantam sfoara si struna depinde in mare masura si de vant.E bine de stiut ca vantul din fata ne stanjeneste ,asa ca,daca putem este mai bine sa-l evitam ,trecand pe malul celalalt .Lucrul de capetenie este ca mustele sa se aseze lin pe apa ,fara a o biciui.Altfel ,ele nu ademenesc pestele ,ci il sperie.
Stapanind de acum lansarile ,se pune problema lungirii sforii,spre a trimite musculitele cat mai departe de apa.La acest fel de pescuit,mana stanga nu paraseste niciodata contactul cu sfoara ,pe care,de obicei,o tine ciupita intre doua degete-langa iesirea ei din mulineta-sau pastreaza o rezerva de sfoara de 1-2m. dispusa in colaci ,alteori o tine chiar ghemuita in palma.Daca la sfarsitul timpului 3 dam drumul restului de sfoara tinut in mana,ea va fi "supta"printre inelele vergii de catre sfoara aruncata si se va intinde inainte,deasupra apei.Deoarece cu musculitele se pescuieste numai pe apa limpede si la pesti cu vazul foarte bun ,vom folosi toate mijloacele pentru a ramane neobservati .Nu ne vom aseza de-a dreptul pe marginea malului,ci primele lansari,cele cu care incercam mai aproape de mal,le vom face stand la o departare de 3-4m.de baza apei.Cu cat ne vom aseza mai sus pe mal si vom sta in picioare cu atat pestii ne vor vedea de la o distanta mai mare,De aceea de multe ori ne vom apropia tupilati sau lasati in genunchi.Daca raul este destulde larg ,nu prea adanc si nici vijelios ,si daca nu ne ferim de apa rece ,vom pescui umbland prin apa.Astfel,cu ajutorul lansarilor vom putea acoperi fiecare palma de apa si vom fi observati mai greu ,decat daca am pescui de pe mal ;vom "pieptana"apa,straduindu-ne sa trecem cu musculitele noastre peste toate portiunile ei .De pe tarm vom arunca de-a curmezisul apei ,poate chiar sub tarmul din fata ,si vom lasa curentul sa aduca musculitele in arc,spre suvoiul din mijloc si peste acesta ,pana la malul nostru ,vom repeta aruncarea odata sau de doua ori in acelasi loc ,apoi vom pasi in jos,aruncand pe o alta portiune a apei.Mergand prin apa vom arunca pe rand ,in dreapta si in stanga ,aducand musculitele de langa mal pana in dreptul suvoiului.Dar acestea sunt numai lansarile -tip ;in functie de imprejurari ele pot fi modificate in fel si chip.Insa tot timpul vom avea grija de doua lucruri:sfoara si struna sa ramana intotdeauna intinse pe apa ,sa nu stea incolacite,labartate si,pe cat este cu putinta,apa sa fie atinsa numai de struna ,nu si de sfoara,ceea ce nu este intotdeauna usor de realizat.Mustele trebuie sa fie duse de apa cat mai libere,nefortate,ca si cand ar fi fost cazute in ea.Uneori,mai ales pe apa lina ,vom imprima din varga o foarte usoara miscare de saltare a mustelor ;va fi mai mult o tremurare a vergii .Trebuie sa ne ferim indeosebi de "dara".Trase brutal prin apa sau oprite impotriva curentului ,mustele si nodurile de pe struna fac o dara in forma de "v",care sperie pestii.In apele noastre-unde dam la peste ,de obicei,cu muste artificiale-,fiind repezi ,trebuie sa pescuim mai mult in josul lor ,adica inaintand in directia curentului .Pescuitul in susul apei-acolo unde este posibil-are avantajul lui,dar cere multa maiestrie si,inainte de toate ,un ochi bun ,care sa observe in orice moment tot ceea ce se intampla cu mustele,deoarece clipa inteparii este apreciata numai din ochi.Cand pescuim obisnuit,in josul apei,de multe ori pestele care se arunca dupa musca se inteapa singur,incat il simtim deodata zbatandu-se prins in carlig.De obicei simtim lovitura lui prin varga si ii raspundem imediat ,cu o miscare scurta a vergii sau a sforii ,pe care o tinem usor intre degetele mainii stangi.Dar,sa urmarim in permanenta musculitele cu privirea ,in drumul lor prin apa.O umbra ce se ridica din adanc ,o licarire argintie sau aurie ,o mica involburare a suprafetei apei ne spune ca pestele s-a aruncat ,iar noi ii vom raspunde imediat.Sa nu ne fie teama sa facem prea repede miscarea de intepare .Aceasta nu ridica -si nici nu trebuie sa ridice -musculitele de pe apa ,smulgandu-le ! In cazul cand pestele nu s-a prins ,musculitele isi continua drumul lor.De cele mai multe ori ,pestele pe care nu l-a atins varful carligului va revenila musca,mai jos,sau la o alta lansare ,mai ales lipanul repeta saltul dupa aceeasi musculita.Adesea se intampla sa vedem un peste "muribund";se ridica in acelasi loc pana la oglinda apei ,prinde ceva acolo ,incretind mici valuri ,si dispare.Nu vom trece mai departe ,fara sa incercam sa-l prindem .Vom arunca in asa fel incat musculita sa cada cu cateva palme mai sus de locul unde s-a aratat pestele,si sa fie purtate de curent deasupra lui .Cand struna s-a intins chiar fara sa simtim in mana tremurarea vergii ,inseamna ca este momentul sa raspundem fara nici o intarziere.Puterea inteparii o dozam in raport cu lungimea sforii ,cu situatia strunei in apa ,cu vantul etc.Cu timpul vom ajunge sa facem miscarea de intepare automat ,asa cum este mai bine,fara sa ne mai gandim mult si sa o cumpanim.Inteparea nu trebuie sa fie brutala ,cu smucitura si cu avantarea vergii.Ca sa se infiga ,acul trebuie sa se deplaseze doar foarte putin in gura pestelui.Obosirea si conducerea pestelui prins pana la minciog ,sunt ingreuiate de finetea uneltelor dar,in acelasi timp,sunt ajutate de elasticitatea lor.Smucirea fina,apoi mladierea intregii vergi ,struneste,cedeaza,mentine contactul,raspunde neancetat opozitiei pestelui.Sfoara lunga de pe mulineta va ingadui sa lasam pestelui posibilitatea de miscare pe care o voim,ca apoi sa-l oprim ,sa-l apropiem,sa-l conducem pana ce,treptat,il parasesc puterile.Pestii mai mici nu-i vom avanta peste cap ,prin aer ci ii vom trage spre mal si ii vom ridica pe uscat,fara smucituri.In nici un caz nu vom incerca sa scoatem pestele apucand struna sau sfoara cu mana .Daca nu respectam aceasta indicatie ,varga nu-si mai pune in joc elasticitatea;in acest caz ,printr-o bataie scurta pestele poate sa-si rupa buza sau sa rupa sfoara si sa plece.Lucrand cu minciog ,vom mai evita un lucru care ne poate pricinui multe neplaceri si pierderi ,cand pescuim cu doua sau trei musculite .Astfel trebuie sa dam o mare atentie momentului in care pestele este aproape de minciog ,pentru ca nu cumva sa se prinda in plasa acestuia una dintre musculitele libere ,impiedicandu-ne astfel sa aducem pestele in gura minciogului.Mai complicat este daca se prinde de plasa o saltatoare .Atentia si linistea cu care manuim in acele clipe varga si minciogul ne pot feri de asemenea situatii dificele.O mare bucurie ne da o "dubleta"sau chiar o 'tripleta"-adica prinderea a doi sau trei pesti deodata-lucru ce se intampla destul de des .In acest caz incercam sa adunam in minciog mai intai pestele din varf ,apoi pe cel din prima saltatoare ,si pe urma pe cel din a doua.Desigur daca unul din ei este mai mare ,iar ceilalti mai mici ,mai intai ne vom ocupa de cel voinic.Deoarece ne miscam necontenit pe malul apei si facem intruna miscari de lansare ,trebuie sa evitam pozitia cu soarele in spate ,pentru ca umbra noastra sau a vergii sa nu cada pe apa.Vom pescui mai oblic ,incat umbrele sa nu cada pe portiunea de apa explorata .Tot asa vom face si cand vom avea soarele drept in fata .Sclipirile partii de apa este intre noi si soare ,ne iau vederea si nu putem urmari musculitele cu privirea ,pentru a observa saritura pestelui .Acest fel de pescuit clasic pentru pastravi si lipani ne ofera totusi ore placute si la cleni si alti pesti mai mici ,care sar dupa muste .Conditia este existenta unei ape limpezi.

Sursa:"Pescuitul de la A la Z-Ghidul pescarului sportiv"